 | Există cărţi pe care cunoscătorii ar trebui să le citească aşa cum Brummell purta acele "mănuşi care i se mulau pe mîini ca o muselină umedă" - apud descrierea lui Barbey d'Aurevilly. Adică epidermic, osmotic. Cartea Adrianei Babeţi (apărută la Polirom) Dandysmul, o istorie, de pildă. În ea se aduce vorba şi despre "metrosexuali", numai că mă-ndoiesc că metrosexualii ştiu să citească; mai mult ca sigur că, în faţa numelui "Brummell", s-ar opinti, s-ar scărpina discret, cu degete bine manucurate, în scalpul trecut prin şedinţe intensive de hair-styling, şi ar îndrăzni sacrilegiul suprem - ar întreba, ignari, "Brummell who?!"... |
Faptul că aceasta e o carte scrisă de o femeie - "femeie de litere", dar totuşi femeie, verde la spirit şi cu părul (lung şi negru) pădure - ar trebui să o recomande cu o curiozitate suplimentară cititoarelor Elle: iată, aşadar, o foarte respectată intelectuală timişoreană, mamă respectabilă, profesor de literatură comparată la Universitate şi deja autoare a mai multor cărţi, care se încumetă să investigheze, cu academică aplicaţie şi senină seriozitate, ceea ce poate părea unora o bagatelă, un "moft": anume, sensibilitatea unor bărbaţi de o "sensibilitate aparte" (= eufemism pentru "o sexualitate necanonică") care au rămas în istorie nu printr-o operă, ci prin Opera care a fost însăşi viaţa lor! (După ştiinţa mea, doar Susan Sontag s-a mai înhămat, la-nceputul anilor '60, la o astfel de "necanonică" - din pdv universitar - întreprindere, scriind eseul despre "Camp"...)
În vajnică "amazoană textuală", Adriana Babeţi surprinde & cuprinde tot ce s-a scris vreodată despre "Viaţă elegantă" & "Dandysm" (Balzac, Baudelaire, Wilde, Proust...), revine oricînd la dragul ei Roland Barthes, îl mai înşală cu unul-altul (tot nume mari!), dar reuşeşte - pe tot cuprinsul celor 413 pagini dense - să fie mereu delicios de exactă, entuziasmant de empatică şi doctă la un mod delectabil. Alcibiade, Byron, deja-amintitul George Brummell, Aubrey Beardsley, Robert de Montesquiou şi ai noştri Mişu Văcărescu-Claymoor, Macedonski şi Mateiu Caragiale, pînă la Truman Capote, Andy Warhol, David Bowie şi Serge Gainsbourg - toţi cei care au cochetat, o-ntreagă viaţă sau doar pe un segment al ei, cu dandysmul, sînt în aceste "pagini aurii" (cu nuanţe liliacee), deci există! Adriana Babeţi a făcut mai mult decît un studiu & o antologie; a resuscitat o atitudine, a încapsulat "l'air du temps"...
Cartea ei miroase frumos a lavandă, iasomie & mosc şi, dacă mă gîndesc bine, ar putea fi un accesoriu la fel de obligatoriu - în buna societate intelectuală - pe cît vor fi fost, pentru dandy-i, mănuşile sau garoafa la butonieră. În orice caz, e o carte care, vorbind despre ceva atît de volatil precum norul sau brum(mell)a, va rămîne între esenţele tari ale eseismului românesc.
