Un iunie frumos, însorit, nu foarte călduros, numai bun de o așa plimbare. Bucuria acestei călătorii a fost umbrită numai de știrile despre războiul din Ucraina. Îmi amintesc de un grup de ucraineni, tinere mame, unele cu doi sau chiar trei copilași, toți sub 10 ani, doi dintre ei, sub un an. Veneam deja din minunatul voiaj și eram într-un oraș în Ardeal, la un supermarket. Unul dintre copilași a vrut să ia de pe raft niște ciocolată, mama lui i-a spus ceva, copilului i-au dat lacrimile - nu a plâns, nu s-a izbit cu fundul de pământ - a pus-o la loc și s-a dus cu pași grăbiți spre standul cu lapte și a luat o sticlă cu lapte... Am luat un coș de mână și am pus la nimereală dulciuri, ceva fructe, lapte și m-am dus grăbită să le achit. Am poposit până i-am văzut că se apropie de casă și, la ieșire, le-am dat o sacoșă plină. Una dintre femei a început să plângă. Cel mai bucuros cred că a fost copilul, care pusese ciocolata la loc, căci, în sfârșit, o ținea vesel în mână. Nu a fost nevoie de niciun cuvânt... Ei au înțeles. Eu am înțeles. La știri, speram să aud de negocieri, de soluții găsite fără a fi nevoie să moară copii, fără a fi nevoie ca unii dintre copii să rămână orfani sau să fie fugari prin lume...
Budapesta, Bratislava, Praga... o bucurie!
Am rămas însă cu Zvolen în suflet: Zvolen, Banská Bystrica, Slovacia, căci a fost unul dintre punctele de pe traseu, mai exact, Vojenský cintorín. Aici, peste 10.000 de soldați români odihnesc somnul de veci în cimitirul militar de la Zvolen, eroi ai celui de-Al Doilea Război Mondial.
Pe aleile pietruite, pașii jeleau morții parcă. Trilul păsărilor, în liniștea cimitirului doinea o durere sfâșietoare: 10.000 de soldați români, înmormântați departe de casă și nu era nicio floare, nicio lumânare aprinsă. Nimic! Monumentul, știrbit pe alocuri de buruieni, cu cenușiul său mi-a căzut ca un plumb pe suflet.
Am citit multe, multe nume, unele dintre ele întâlnite și prin locurile natale. A fi în fața a 10.000 de nume de soldați care și-au pierdut viața departe de cei dragi, departe de țară este înfiorător.
Am plecat cu promisiunea că trebuie să revin pentru a curăța locul de buruieni, pentru a duce flori și pentru a pune multe lumânări. A trece prin Zvolen înspre Praga sau dinspre Praga trebuie a fi o datorie a fiecărui român. Cei 10.000 de soldați merită un pios omagiu de la fiecare călător român prin Slovacia.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 1 martie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)