24 februarie, 06:15 AM, Bacău.
La acea oră bineînțeles că dormeam. Am auzit ca prin vis un avion trecând pe deasupra blocului. Trezită de la zgomot, am încercat să-mi golesc mintea și să adorm la loc. Mintea mea a început să creeze, nu știu de ce, un scenariu apocaliptic despre război, unul dintre coșmarurile mele recurente încă de când eram mică. Adorm. În orice caz, dimineață m-am trezit în timp ce iubitul meu se pregătea să plece la muncă și m-a salutat în "glumă" cu: "Hai Minodora! Trezește-te și fă-ți bagajele." Uitând de episodul cu avionul de mai devreme, puteam să jur că urma să plecăm undeva în vacanță. Doar că a completat cu "A început războiul."
Fuck...
2. SELF LOVE CLUB
22 martie, Fab Squad Studio, București.
Despre iubire și acceptare de sine. Cuvinte foarte la modă în zilele noastre, dar foarte greu de însușit dacă faci parte dintr-o cultură în care ai fost comparat de mic cu cei din jurul tău. Acest proiect fotografic al "defectelor perfecte" inițiat de Ioana Dodan a fost o gură de aer proaspăt pentru mine. M-am bucurat de această întâlnire și de celebrarea corpului meu cu toate defectele și calitățile sale.
3. "CASĂ DULCE CASĂ"
Iulie-August, București-Bacău.
Una dintre cele mai traumatizante experiențe pe care le poate experimenta un om, sau cel puțin eu, este mutatul. Cred că și Petre, cățelul meu, este de aceeași părere. În lunile iulie-august am schimbat trei case, după opt ani petrecuți în București și vreo cinci ani de făcut naveta București-Bacău. După cinci ani de mers cu trenul și găsit cele mai bune poziții de dormit pe un singur scaun; plecat cu noaptea în cap din Bacău, ca seara să joc la București și invers; luat un Bla Bla Car imediat după spectacol, probabil ceva dubă de mezeluri, cu un șofer suficient de ciudat încât să mă facă să devin cea mai sociabilă parteneră de drum, poate-poate așa nu mai pune mâna pe telefon în timp ce conduce și nu mai calcă accelerația, ca să ajung întreagă la repetiția de dimineață și tot așa. Era destul de evident că nu mai apucaserăm să stăm prea mult în București din moment ce ne-a prins luna iunie cu bradul în sufragerie. Long story short, eu împreună cu iubitul meu și cu Petre, ne-am luat căsuța în spate și ne-am stabilit pentru o perioadă în orașul meu de baștină, Bacău.
4. LA DRUM LUNG
20 august, Brașov.
Deși am mai bine de un an de când am luat permisul, abia pe 20 august mi-am luat inima în dinți și am făcut primul meu drum lung, ruta Bacău-Brașov. A fost foarte ok, până la serpentinele de pe Oituz. Pe lângă faptul că făceam niște drifturi de-a dreptul impresionante, de la un punct simțeam că nu mai pot controla mașina și că orice s-ar întâmpla nu am voie să îmi desprind mâinile de pe volan. Cu vârsta, frica de moarte devine din ce în ce mai prezentă în situațiile limită. Când am trecut de serpentine tremuram ca un câine și am izbucnit în plâns, îmi mușcam limba ca să mă asigur că încă sunt în viață. Tipul ăsta de frică nu cred că l-am mai experimentat vreodată. Ajunsă în Brașov, pe lângă faptul că eram în ultimul hal de transpirată, abia îmi mai puteam mișca gâtul, atât de încordată eram. Mă simțeam ca o adevărată șoferiță de tir.
5. TEATRU
În 2022 am avut bucuria de a fi în două noi producții ale Teatrul Municipal Bacovia, respectiv Insecte, după Frații Capek, adaptare de Alexandru Ivănoiu, în regia lui Mădălin Hîncu, și Uzina artiștilor de Matei Lucaci-Grunberg și Sever Andrei, în regia lui Matei Lucaci-Grunberg. Două spectacole cu echipe fresh, cu tineri artiști minunați și cu super personalitate creatoare. Au fost două spectacole la care am muncit foarte mult și din care am gustat cu poftă și mult chef de joacă.
6. LONDRA
22 decembrie, Londra.
Cea mai spontană și neplanificată vacanță pe care am avut-o vreodată. Pentru mine a fost una dintre cele mai revelatoare experiențe pe care le-aș fi putut avea la 27 de ani. M-am simțit ca un copil care abia descoperea lumea. Am mers zeci de ore pe jos. Iubeam toți oamenii pe care îi vedeam pe stradă. Iubeam mersul prin ploaie. Iubeam aglomerația și efervescența orașului. Acolo m-am reîndrăgostit de teatru și de meseria mea. Am vânat bilete la spectacole de teatru, atât de greu găseai loc. Cuvântul performanță la ei înseamnă complet altceva.
