Textul 2

Decorul: o tejghea şi o masă cu un scaun (eventual două) deasupra - o cafenea la ora închiderii. Sol, proprietarul, aflat în spatele tejghelei, îşi numără banii la lumina unui bec afumat. În rest este întuneric. Sunny, cel de-al doilea personaj, intră (în cafenea) cu o lanternă. Dă semne că ar avea gânduri necurate. Cei doi se întâlnesc şi se iau la bătaie. proprietarul Sol îşi protejează cafeneaua, în final îl imobilizează pe intrus şi-l leagă de un scaun. În timp ce-l leagă (şi poate chiar în timp ce se bat), Sol mormăie, se văicăreşte).

Sol: - Ştiam eu... ştiam eu... o nenorocire nu vine niciodată singură. Măi, piticanie, puteam să jur c-o să-mi apari la uşă! Puteam să-ţi zic şi ora la care vii..

Sunny: (bătut bine şi din ce în ce mai contrariat): Să fim serioşi! M-am hotărât acum cinci minute să-ţi sparg casa. Putea la fel de bine să fie şi cafeneaua de după tine şi cea dinaintea ta!

Sol: Dar n-a fost! Bineînţeles că n-a fost! Trebuia să m-alegi pe mine! Că doar te-am chemat. Toată noaptea te-am chemat...

Sunny (din ce în ce mai speriat): Eşti dus, omule! Hai, cheamă poliţia! Fă ceva! N-am de gînd să-mi petrec noaptea cu tine.

Sol (rîde sinistru): Te-oi fi chemat eu, dar ai intrat singur... Acum eşti musafirul meu... Până mâine, poimâine... mai vedem noi... mă mai gândesc... Poate chemăm şi poliţia... Poate rămânem doar noi doi...

Sunny: Ştii ceva, d-le, să stabilim un lucru: eu sînt un infractor, nu sînt nici musafirul tău, nici chemat, nici aşteptat de tine, sînt un in-frac-tor! Şi ce se face infractorilor?! Se dau pe mâna poliţiei... Aşa că pune tu mâna frumos pe telefon... Ai telefon, nu-i aşa?... Trebuie să ai un telefon! şi cheamă poliţia... Dacă chiar n-ai telefon, mergi la vecinul tău Cafe del Mar.. E deschis sigur! Mai aveau un client, acum un sfert de oră... şi sună de-acolo... nu se poate să n-aibă nici el telefon...

Sol (izbucneşte în plâns, suspină, îşi toarnă băutură, suspină din nou)

Sunny: Ce-ai omule? Ţi-e bine?

Sol: Da.Da.. (printre oftaturi) Vrei? Gin...

(Îi toarnă un pahar şi-i dă să bea. Îi ţine paharul în dreptul gurii etc, Sunny fiind legat şi la mâini şi la picioare. Apoi îl şterge la gură. )

Sunny: Hai, omule, nu mai plânge... ţi-a murit cineva?..nu-mi spune... te-o fi părăsit nevasta... iubita?

Sol (dintr-o dată recompus, sobru): Cum te cheamă?

Sunny:...Sunny.

Sol: Îmi pare bine să te cunosc, Sunny, eu sînt Sol. (pauză) Şi, da, m-a părăsit iubita...

Sunny: (mai încet) Tot e bine că măcar nu eşti nebun. (apoi, mai tare) Scuză-mă, m-ai speriat... bărbat în toată firea şi să plângi aşa...

Sol (se încruntă, lasă paharul pe tejghea...)

Sunny: (reia)..dar poate că suferi... mult... poate te-ar ajută să-mi povesteşti...

Sol: (ia înapoi paharul, cu mişcări iuţi)

Sunny:...sau poate că nu...

Sol: Prietene, ai dreptate! În cinstea ta! (închină, bea şi se aşează comod pe jos, pe tejghea sau pe un alt scaun). Poate ar fi bine să vorbesc. Şi-apoi avem tot timpul din lume... iar tu pari un bun ascultător...

Sunny (crispându-se din ce în ce mai tare, bâiguie ceva...)

Sol: Nevastă-mea a fost dintotdeauna foarte autoritară, foarte autoritară... într-un fel ăsta era şi farmecul ei. Eu îi cântam serenade... am şi dansat pentru ea, am făcut striptease la nuntă ca s-o capăt înapoi... iar ea nu scăpa o ocazie să mă umilească...

Sunny (se fâţâie pe scaun, legăturile sînt din ce în ce mai incomode)

Sol (nu observă): Am cunoscut-o în cafeneaua din josul străzii. Cum m-a văzut, mi-a spus: Vreau să mă culc cu tine. (Comportamentul lui Sol devine ambiguu. Se ridică în picioare, se plimbă de colo-colo, din ce în ce mai trufaş, se apropie de Sunny, uneori aproape atingîndu-l). Dimineaţa a adăugat: Vreau să-mi faci un copil!

Sunny: Şi tu nu puteai decât să aprobi: Da, Hanna! Cum vrei tu Hanna! Îţi plăcea s-o aprobi.

Sol (devenit aproape Hanna): Aveam micile noastre ritualuri... Îmi plăcea, de exemplu, să-mi săruţi încheietura mâinii (îi apropie încheietura de buze, se lasă sărutat, apoi râde şi-l plesneşte peste gură). Îmi plăcea când îmi povesteai despre fostele tale aventuri şi-ţi mai scăpa uneori câte-un oftat... (rîde)

Sunny (devenit aproape Sol): Da, Hanna, într-adevăr, e greu să am alături pe cea mai dorită femeie din oraş 24 de ore din 24. Sînt sigur că mă înţelegi...

Sol (pare să nu-i acorde atenţie):...şi cel mai mult ador când îmi cumperi ceva... special, numai pentru mine...

Sunny: Ok, Hanna, acum dezleagă-mă! Te rog...

Sol: Nu încă. Tu trebuie să suferi! Ai lăsat-o închisă în casă pe-asta mică şi te-ai dus să lâncezeşti, numai tu ştii pe unde...

Sunny: Da, Hanna, am urmărit cel mai pervers show din ultimii ani. Nici nu-i meritul meu că l-am văzut. A fost pură întâmplare. (pauză)...Am lipsit doar două ore!

Sol: Două ore în care...

Sunny: În care, e-adevărat, am privit multe păsări şi-o dansatoare exhibiţionistă...

Sol (jucându-se din ce în ce mai ameninţător cu capul lui, mîngîindu-L cu un bici scurt): Îţi plac perversiunile, deci... şi eu cum de n-am ştiut!... (Îl loveşte cu biciul pe umărul uşor dezgolit).

Sunny: Eşti nebună! (aici eventual un fond sonor în surdină, un Cranes etc.)
(încearcă să-şi lingă umărul biciuit): Hanna, iubita mea, nu mă chinui şi nu te mai chinui nici pe tine... Nu s-a întâmplat nimic deosebit. Ţi-ar fi oricum mai comod să mă crezi... (îşi linge buzele lasciv şi oarecum stăpân pe situaţie...) M-am uitat, timp de 1 oră şi exact 43 de minute la o dansatoare, o chinezoaică mică, de vârsta fiicei tale preţioase... Zău, Hanna, ţi-ar fi plăcut şi ţie! Îşi mişca picioruşele mici şi albe cu atâta rapiditate... era genială, Hanna! Sălbatică şi genială!

Sol (devenit aproape chinezoaică): Avea cumva gesturi iuţi şi retezate, dragule? (între timp, începe să se mişte, să tropăie, să se învârtă însoţit de o muzică săltăreaţă, înnebunitoare) Aşa, ca un căluţ... ca un ponei chinezesc de porţelan... (îi pune lui Sunny un căluş la gură) Îţi place de mine, nu-i aşa... îţi place cum mă mişc... (se atinge singur) Îţi place tenul meu alb... ai vrea să mă îmbrăţişezi, dar ţi-e frică, pentru că ştii că sînt neîmblânzită... îţi tot spui că-s un copil...că semăn cu fiica ta... (i se aşează în braţe şi-l tachinează, aşa imobilizat) dar tu ştii că nu semănăm... Nu semănam nici noaptea trecută, când m-ai sedus... nu voi semăna nici mâine, când o să începi să-i duci dorul... Soţia ta a dus-o departe de tine, nu-i aşa... Hai, mai joacă-te cu mine încă o dată... mâine plec şi eu... (Îi dezleagă mâinile, îi scoate căuşul) Hai, nu fii rău, joacă-te cu mine!...

(Încep să se joace bătându-şi palmele şi cântând un cântecel, întâi Sol cu voce piţigăiată, de fetiţă, apoi şi Sunny, şoptit, apoi mai tare şi în final acompaniaţi de un fond sonor insinuant: P.J. Harvey - Down by the water, ultimele versuri; la sfârşit rămânând doar P.J. Harvey, repetând obsesiv):
- Little fish, big fish,
Swimming în the water
Come back here, man,
Give me my daughter!