Anul 2022 a fost extrem de interesant din toate punctele de vedere, s-au mai depășit niște limite pe care mi le impuneam din varii motive și am deprins niște învățături, anume că nu există respect în meseria noastră, la nivel general. Sigur, sunt la vârsta și experiența la care îmi aleg oamenii alături de care vreau să beau o cafea sau un pahar de vin. Oricât de mult ți se pare ție că faci, într-un final cine vrea să te vândă te va vinde. Mulți se bat cu pumnul în piept că sunt buni creștini și totuși nu au învățat nimic. Am scăpat de sindromul salvatorului, proces greu cu reminiscențe și în prezent.
După 18 ani, pisica mea a plecat în Raiul Animalelor. Era surdă și sunt convins că acum aude că îmi e dor de ea în fiecare zi și o iubesc și o caut mereu prin casă și aștept să apară. Am învățat enorm de la acest animal și odată cu plecarea ei o parte din copilăria mea s-a dus și va rămâne în ochii ei verzi. La final i-am șters lacrimile, așa cum și ea ni le-a șters mie și mamei mele. Te iubesc, Albuța.
Cine mă cunoaște știe că nu îmi place să vorbesc despre profesie. A fost un an bun, orice an e bun. Mi-am dat seama de faptul că nu mai am nevoie de confirmări care să mă facă să mă simt acceptat de către breaslă. Mereu vor fi păreri, mereu se va comenta, mereu se va discuta prin baruri și e foarte bine că se întâmplă așa. Nu am eroi, dar am oameni care mă inspiră. Am ajuns să mă inspir din nimic și să mă lupt cu mintea mea, cea mai importantă luptă.
A fost un an al despărțirilor, din toate punctele de vedere. Cuțite metaforice înfipte pe la spate, lupte de orgolii și nisipuri mișcătoare prezentate ca niște covoare roșii. Le mulțumesc pentru amintiri și le doresc curat: să vă găsiți pacea.
2022, anul minciunilor pe care le-am crezut și s-au transformat în traume pe care am învățat să le vindec în 2023. După ce am curățat ce aveam de curățat am rămas cu oameni care oferă reciprocitate. De aici putem începe. Nu nominalizez, oricum au citit acest articol înaintea oricui străin de gândurile pe care le aștern aici.
August, săptămâna în care întors din Napoli, orașul sufletului meu, am descoperit abulic pasiunea de a face bijuterii. Pasiune transformată în deprinderea unei noi meserii. Le mulțumesc tuturor de la JKult și Iuka Diamonds, omului și profesorului Gabriela Secărea. Alex, Adi, Adi, Bogdan, Aura și Ionuț.
2022 și drumul în livada cu cireși. Nicio paralelă eronată către Cehov, doar sentimentul de iubire, frică și apreciere pentru fiecare adolescent care calcă pragul Atelierului de Teatru CIREȘARII din Brăila!
Am învățat că nu contezi pentru nimeni și e un proverb arăbesc care îmi place, anume: "Fă un bine cuiva și uită că l-ai făcut, iar când cineva îți face un bine, nu uita niciodată!"
Sunt multe de spus, continuăm în episoadele următoare. E un nou început. Bucuros că văd soarele și luna.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 5 martie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)