Drumul de la Paris la Marsilia a fost lung și obositor. Peggy Guggenheim conduce. Victor Brauner stă pe scaunul din dreapta. Jodhi May o joacă pe Peggy. Eu îl joc pe Victor. Mașina și costumele sunt de anii '40. Franța e ocupată de nemți. Pe frontul de Est explodează bombele. Artiști evrei și alți indezirabili se refugiază la vila Air Bel. La intrarea în vilă, Peggy și Victor dau nas în nas cu Mary Jayne Gold (Gillian Jacobs) și Thomas Lovegrove (Amit Rahav). Începe dialogul Marea Britanie - SUA - Israel - România sub privirile atente ale celor două regizoare din veșnic neutra Elveție (nu sunt negocieri de pace - doar niște dialoguri de film). Îmi revine în minte mașina aflată la intrarea pe platoul de filmare. O mașină cu numere de Maramureș. La granița cu Ucraina. Pensées réelles - cel mai sincer ar fi să întrerup scena: Ați observat că la intrarea în curtea vilei este o mașină cu numere de Maramureș? Mintea îmi sare deodată la închisoarea de la Sighet (județul Maramureș). Revino-n ficțiune! Concentrează-te! Champ-contrechamp.
Câteva zile mai târziu ne aflăm în jurul mesei. Îl sărbătorim pe Max Ernst. Varian Fry, Mary Jayne Gold, Albert Hirschman, Hannah Arendt, Peggy Guggenheim, Marc și Bella Chagall, André Breton, Jacqueline Lamba, Marcel Duchamp, Victor Brauner. Marea Britanie, SUA, Germania, Israel, Austria, Franța, România. Acțiune! Granița cu Ucraina. Pe frontul de Est bombele explodează. 2022. Revino-n ficțiune! Kievul stă-n picioare. Blitzkrieg ratat! Champ-contrechamp. Pensées réelles: Duchamp de ce nu zice nimic în scena asta? Accesoriile expresioniste de pe capul fiecăruia dintre noi sunt... Concentrează-te! Dacă mă întorc brusc în stânga cu soarele ăsta pe care îl port pe cap, risc să îi dau jos pălăria lui Duchamp. În capul mesei stă Breton, nu mă pot uita la el. M-ar lua un râs nervos. Frontul de Est e în flăcări. Se întâmplă ceva între Peggy și Max. Victor îi privește și tace. Spera într-o "combinație" care să îi aducă viza mult dorită pentru SUA. Marsilia încă stă-n picioare. Dar până când? Victor e îngândurat. Acțiune!
Bella: (subtext) Soțul meu este unul dintre cei mai faimoși artiști.
Max: (subtext) Cel mai talentat dintre noi toți este Marcel.
Privirea lui Peggy ia instantaneu forma unui dolar.
Victor: (subtext) Mai tăceți dracu' din gură! Suntem cu toții evrei. Chiar credeți că o să scăpăm?
Tăcere. Bella se uită în ochii lui Victor în timp ce își înghite supa. În mintea lui Victor se aud bombele de pe frontul de Est. 1940. Kievul stă-n picioare. 2022.
Episodul 2 - Prin împușcare
Nu e prima dată când mor. Am mai murit de vreo 300 de ori în spectacolul lui Pommerat, prin împușcare. Am mai murit o dată într-o tele-ficțiune franceză. Într-o închisoare. De data asta, a fost tot prin împușcare - France Télévision. Plecarea asta s-a suprapus cu mai multe evenimente: Brauner în primăvară, ultimele reprezentații cu Revoluția lui Pommerat la Lisabona, filmul lui Delphine (Krieg - Război) care ne leagă iremediabil și textul la care lucrez de ceva timp (Nous voudrions vivre - Strigăt de viață). În perioada dinaintea filmării m-au ajutat doi prieteni mai vechi: Shakespeare și Ennio Morricone.
Acțiune! La prima dublă m-am dus cu tata. Oare ce-o fi simțit în momentul ăla? S-o fi întâmplat noaptea târziu sau dimineața devreme? L-am dus de mână până la graniță și m-am întors. L-am dus așa cum eram atunci când a plecat - copil. Ne-am uitat unul în ochii celuilalt. Fiecare pe partea lui de graniță. Champ-contrechamp.
Acțiune! A doua oară m-am dus cu mine însumi. M-am oprit la frontieră și am lăsat să plece demoni mai vechi. Dezamăgire. Ratare. Lucruri nespuse. Amintiri de nedus mai departe. Aș mai fi lăsat. Dar toate la timpul lor. Știu că mă voi întoarce în locul ăsta. Pe o parte a graniței, eu - pe partea cealaltă, tot eu. Ne-am privit în ochi unul pe celălalt. Champ-contrechamp.
Acțiune! De data asta m-am dus cu cei și cele cu care aș mai fi vrut să ne privim în ochi. Iubit. Ținut de mână. Strâns în brațe. Râs până la lacrimi. Cei și cele cu care am ascultat vibrând liniștea din scena 12, actul 2. Ei și ele. Plecați sau încă de aici. Ne-am mai uitat încă o dată unul în ochii celuilalt. Fiecare pe partea lui de graniță. Champ-contrechamp. Apoi fiecare a luat-o pe drumul său.
Episodul 3 - Marsilia
2022 a fost despre Marsilia unde mă voi întoarce. Și va fi despre viață.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 5 martie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)