Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Cafe del Sol

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Textul 5


Adrian Bodeanu

18.07.2002
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
asl pls

piesă sau ce o fi, poate dramă în să vedem câte acte ies

personaje: el, ea, celălalt şi mai sunt şi alţii întotdeauna


o sală de internet cu câteva calculatoare, la cel mai din stânga stă el, la cel mai din dreapta stă ea şi mai sunt două ocupate, pe undeva pluteşte o muzică, o trupă care nu există decât pe o casetă obscură cântă dragostea unui băiat pentru zâna tramvaielor, nimic depresiv, nimic vesel, până la urmă nimic...pereţii sunt plini de ţânţari martirizaţi cu bobârnace de asasini neplătiţi...e seară, nu se mai uită nimeni la festivalul de la Mamaia pentru muzică, ci pentru a vedea cât de dezbrăcate sunt femeile de pe scenă, nu se mai uită nimeni la mamaia...e seară deci, pentru că aşa vreau eu, pentru că seara e mai romantică decât ziua şi mai sexy decât noaptea...el şi ea încep să discute pe mirc, ce cuvânt...mirc

el (cu nickul Deodat): bună
ea (cu nickul BlackSwan): hi
el: aici darul lui Dumnezeu
ea: aici lebăda neagră
el: n-am văzut decât în cărţi lebede negre
ea: în cărţile de joc aş fi lebăda de inimă neagră, darule
el: să încerc să te prind lebădo? Îmi place negrul, îmi plac aripile, îmi plac lebedele, îmi plac lacurile chiar şi ziua, deşi nu multe lucruri frumoase are ziua, deci am toate motivele să încerc
ea: n-ai dreptate, e frumoasă dimineaţa şi nu are nici negru, nici lebede, nici lacuri, e doar o dimineaţă, cu gust de cafea
el: ai dreptate, puţine lucruri se pot compara cu o dimineaţă de vară. Eu mi le petrec în bucătărie, îmi pun muzică, îmi fac o cafea şi pe urmă mă uit pe geam, e o trăire, e ceva, cred că şi în închisoare mi-ar plăcea o dimineaţă de vară.
ea: şi serile de toamnă târzie, când vii de afară pe jumătate îngheţat şi dai drumul la apă fierbinte în cadă, uiţi că afară totul e pe moarte şi te cufunzi în căldura binefăcătoare, probabil cea mai frumoasă căldură pe care ţi-o poate oferi un lucru neînsufleţit.
el: văd că eşti predispusă la definiţii, îmi place, pentru că şi eu sunt, unele lucruri pur şi simplu nu pot fi explicate în dicţionar, cum să ştii ce e o magnolie dacă citeşti că e o floare originară de nu ştiu unde, de culoare nu ştiu cum şi cu miros deosebit?
ea: şi totuşi, crezi că ne-ar mai plăcea atât de mult dacă am fi înconjuraţi de flori? Dacă ai fi crescut pe un câmp plin mereu de flori nu te-ai fi plictisit de ele?
el: dar despre omul iubit ce părere ai? Nu e cam acelaşi lucru, dacă îl vezi tot timpul? Nu prea mai suntem pe timpul lui Shakespeare cu love is not love la la la. Îţi spun asta tocmai pentru că sunt venit acum de la înmormântarea iubitei mele.
ea: ce? vorbeşti serios?
el: da, dar nu mă refer la moarte fizică, pur şi simplu a murit pentru mine. Mi-a părăsit teritoriile, ca să mă exprim cât mai aiurea.

MONOLOGUL LUI

Aici el se ridică şi merge până în mijlocul sălii.

el: nu-mi amintesc cum am ajuns aici, trist ca o cană goală, gol ca o cană tristă. În ce se măsoară tristeţea? Ce o fi locul ăsta? Mă aflu într-un nisip atât de fin, perfect. Aşa cum deşertul este ruina perfectă.
(măsoară cameră sau ce e, în care se află, făcând paşi dintr-o parte în altă)
10 metri, hmm, atâta loc pentru un singur om. Aş putea organiza excursii dintr-o parte în altă a celulei...celulă...cameră asta este o celulă. Cum am putut să uit că mă aflu de fapt în închisoare? Ei spuneau că este cea mai specială închisoare de pe planetă. Care ei? Care planetă? Aici Eros nu trage cu săgeţi, ci ucide cu sabia. Săbiile seamănă atât de mult cu nişte cruci, aseară, când îmi făceam rugăciunea, mi-am dat seamă că mă închinam de fapt la o sabie. De fapt şi crucile şi săbiile pot fi bucuroase. Sabia lui Carol cel Mare se numea Joyeuse, probabil era bucuroasă că sfârteca oameni, cât despre cruci, eu zic că aceea a lui Hristos a fost cea mai bucuroasă cruce din lume, chiar dacă o cam dureau cuiele.
Ca un actor care a jucat rolul unui demon şi a rămas aşa simt că şi eu o să rămân aici. De fapt ce să văd afară? Englezi în costume franţuzeşti, mâncând pizza şi bând bere daneză într-un club din Mamaia unde o stripteuză e rusoaică, altă e congoleză iar a treia e de fapt un bosniac născut din mamă croată şi tată sârb?
Nimic nu mai e la fel de când ea a plecat. Care ea? Ea, Lucia. Da, doamnelor domnişoarelor şi domnilor (cât suntem încă trei sexe), Lucia, iubita mea, a plecat. Şi eu i-am dat biletul de navetă spaţială spre Rai. Asta dacă a prins naveta şi n-a nimerit pe submarinul spre Iad. M-am simţit ca-n filme după ce am împuşcat-o, ca în filmele porno cu subtitrare în suedeză. De fapt a fost o rezolvare elegantă a unei realităţi terifiante. Târfa mă înşela. Cu iubitul ei. Cu mine avea program între 6 şi 8 seara în timpul săptămânii şi dimineaţa în weekend, parcă eram abonament la Connex, iar cu el îşi petrecea restul. Acum o să-şi petreacă resturile. Ha Ha Ha. Nu mai cântaţi la pian în căştile mele vă rog. Mă deprimă plecarea ei. Cred că o să înnebunesc domnişoarelor...Cred că am înnebunit domnilor...Cred că va înnebunesc şi pe voi doamnelor, na că v-am pus la urmă. Urăsc cuvântul "doamnă", e atât de definitiv, înseamnă că aparţine deja cuiva femeia de care s-ar putea să te îndrăgosteşti, cum poţi să iubeşti o doamnă dacă nu eşti domnul ei? Ce porcărie lingvistico-aberantă. Mă simt ca un Moş Crăciun boşorogit şi fără daruri.
Să vă spun despre vecinii mei de etaj.
- Apartamentul 9 - una , curvă care iese din tort la petreceri de lesbiene.
- Apartamentul 10- unul, stripper la un bar de homosexuali.
- Apartamentul 11- eu, tip deprimat pe la 25 de ani, citit, inteligent, uneori mort de beat, alteori înalt, aveam o iubită cândva dar am împuşcat-o, probabil pentru că nu era nici curvă nici stripper.
De fapt, când se deschidea uşa de la apartamentul 9 se răspândea în bloc exact acelaşi miros ca atunci când se deschidea uşa de la apartamentul 10. Un câine cred că ar fi murit rapid în dulcele amestec de STR8 şi Adidas, pigmentat cu un iz de salam sau vinete. Mă gândesc acum dacă nu cumva mirosul a fost cel care mi-a măcinat subconştientul până am ajuns la crimă. Sunt nevinovat, doamnelor şi domnilor juraţi. Puţea atât de tare în dimineaţa aceea că a trebuit să fac ceva. Puţea atât de tare a viaţă de om că a trebuit să-i pun capăt. Credeţi-mă că nu e ceva pe lumea asta care să miroasă mai tare ca o viaţă. Există ceva mai mizerabil?
Ei mi-au dat dreptate în faţa argumentelor zdrobitoare pe care le adusesem, dar n-am avut o chestie care se numeşte alibi şi care, din câte am înţeles eu, nu se poate cumpăra de la magazin. De aceea urmăresc acum printre gratii cum înfloreşte cireşul ăsta. Nu era toamnă când mi-am început povestea? Iar când vorbeam despre stripperi sunau colindătorii la uşa celulei.

Ea se ridică de la calculator. Vine spre el, normal, unde dracu să se ducă în altă parte...

ea: dragule, promite-mi ceva.
el: orice, lebăda mea.
ea: promite-mi că nu vei mânca şi tu laolaltă cu ceilalţi. Căci iată, pe insula pustie copiii au găsit un om dormind, l-au omorât şi acum îl mănâncă. Apoi se vor duce să vâneze monstrul. Nu te duce cu ei, dacă îţi spargi ochelarii?
el: dar copiilor le place sângele, nepotul meu mănâncă dimineaţa cereale cu sânge iar apoi se duce să lupte pe frontul de la grădiniţă. A ajuns căpitan.
ea: şi i-au spart ochelarii pentru că n-a vrut să se închine Împăratului Muştelor. Iar el a descoperit că n-avea nevoie de ei şi a început să le spargă şi celorlalţi ochelarii. Numai că mulţi dintre ei erau orbi şi au început să-l urască, iar într-o zi, când el dormea, l-au ucis şi apoi l-au mâncat.
el: când trec tramvaiele nu se mai aude că te iubesc.
ea: oamenii au priviri de controlori pe aici
el: şi de dimineaţă vor circula prea multe tramvaie ca să te mai iubesc
ea: la nunta mea, "My Dying Bride" vom asculta. Ce dimineaţă e!
el: trebuie să plec, draga mea. Mă întorc în câteva secole.

Ea se întoarce la calculator, scrie ceva şi pleacă. El scoate un pistol din buzunar şi îl duce la inimă. Se termină partida de şah pe care o joacă ceilalţi doi din sală.

primul: bă, ţi-am luat regina.
al doilea: bravo. Iar eu îţi iau acum regele. Mat.

el: unde eşti lebădo?
Trage.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer