Preocupări europene

Avem radio cu profil cultural, la ce îl folosim? Este o întrebare dificilă pentru toate ţările europene ale căror posturi de radio culturale sau programe culturale din cadrul posturilor generaliste au cele mai diverse configuraţii.

Am avut ocazia să mă întâlnesc, în urmă cu puţin timp, la Berlin, cu un important grup de reprezentanţi ai programelor de radio cu profil cultural din 30 de ţări europene, ocazie cu care a avut loc şi constituirea oficială a Radio Culture Group al EBU (European Broadcasting Union). Discuţiile au fost neaşteptat de alerte şi au pendulat în jurul unor probleme comune tuturor managerilor culturali şi din domeniul media prezenţi, probleme pe care gazdele germane le-au sintetizat în fraza «dacă nu schimbi, pierzi; dacă schimbi, eşti pierdut» - recunosc că în germană suna foarte convingător. Subiectele predilecte au fost posibilitatea transferului de know-how între aceste posturi de radio, viitorul radioului cultural european din perspectiva internetului, digitalizarea şi formele alternative de difuzare a produsului radiofonic.

Situaţiile sunt foarte diferite în ţările europene, membre sau ne-membre ale Uniunii, mergând de la formula existenţei unor posturi culturale şi respectiv de muzică clasică diferite şi bine diferenţiate şi ajungând la programe culturale cu un singur angajat, aşa cum se întâmplă în Islanda, spre exemplu. Lăsând statisticile la o parte, unul dintre aspectele extrem de interesante pe care le-am descoperit în urma acestor discuţii este că media de vârstă a publicului posturilor culturale este sensibil mai mare decât media de vârstă a consumatorului de cultură (spectacole, carte, muzică, muzee etc.). Poate acesta este şi motivul pentru care tema următoarei întâlniri Radio Culture Group al EBU ce va avea loc la Viena este tocmai posibilitatea de atragere a publicului tânăr către radio-ul cultural.

În paralel cu această întâlnire, la Berlin s-a desfăşurat şi gala celei de-a 20-a ediţii Prix Europa, festivitate în cadrul căreia au fost acordate 13 premii pentru televiziune, radio şi internet. România a fost nominalizată la cele două categorii de producţie radiofonică – radio drama (teatru radiofonic) şi respectiv documentar radio şi la categoria internet. Piesa Mansardă la Paris cu vedere spre moarte, o producţie a Teatrului Naţional Radiofonic pentru Radio România Cultural în proiectul Biografii Memorii, producţie radiofonică în regia lui Mihai Lungeanu cu Virgil Ogăşanu şi Mihai Dinvale în rolurile principale, s-a clasat pe locul cinci, ceea ce este semnificativ, dacă stăm să ne gândim că şi acest concurs funcţionează într-o oarecare măsură pe criterii ce se aseamănă cu cele ale Eurovision-ului, iar lobby-ul de care se bucură România este mult prea discret.

Considerat cel mai important festival european de gen, Prix Europa a atras la Berlin la această ediţie jubiliară 241 de producţii din 35 de ţări, nominalizate la 9 categorii, în acest an înregistrându-se un adevărat record de participare. Învingătorii anului 2006 au venit în general din vestul Europei (Germania, Danemarca, Olanda, Finlanda, Norvegia, Spania şi Marea Britanie), cu o singură excepţie, Ungaria. Ceea ce este remarcabil la acest festival este că atât în materie de radio cât şi de televiziune sute de profesionişti din mass-media – producători, regizori, monteuri, manageri, observatori şi oaspeţi din 35 de ţări – au ocazia de a urmări acel tip de producţii din zona documentarului sau ficţiunii care justifică în mare parte rostul existenţei serviciului public de radio şi televiziune. Astfel de producţii purtătoare de valoare artistică şi socială în ultimă instanţă nu pot fi realizate decât foarte rar de producătorii particulari, ele solicitând finanţări complexe şi o producţie pe măsură. În afară de radio şi internet, categoriile de producţie de televiziune (la care România nu a avut nominalizări) sunt filme de ficţiune şi respectiv seriale şi mini seriale de ficţiune, documentar de televiziune (la care s-au acordat 2 premii), program de televiziune multicultural, spot de televiziune şi cel mai bun scenariu de ficţiune.