Despre abilitățile unui pianist, beneficiile dar și riscurile aduse de tehnologie și cea mai mare greșeală pe care o poate face un interpret de muzică clasică am povestit cu pianista Grace Jee Eun Oh, prezentă pentru al doilea an la rând la Classix Festival.
Anca Floroiu: Care este filosofia ta legată de muzică și cum se împletește cu pasiunea pentru interpretare?
Grace Jee Eun Oh: Cea mai importantă filosofie pe care o am legat de muzică este de a o împărți cu alții. Simt că muzica este cu adevărat specială, iar dacă ești în public, fie că îți place, fie că nu, muzica ajunge la tine prin aer. Și, deși fiecărei persoane îi este prezentat exact același "lucru", fiecare are percepția sa individuală. Fie că este vorba de o atmosferă creată prin muzică, sau un fel de expresie emoțională, sau pur și simplu energie - faptul că am darul să împărtășesc această experiență din postura unui interpret mă îndeamnă să cânt.
A.F.: Care a fost cel mai important punct de cotitură în cariera ta? Cum ți-a modelat viața până acum?
G.J.E.O.: Aș spune că au fost multe momente care m-au ajutat să-mi modelez viața înspre ceea ce este ea acum. Dacă ar fi să aleg unul, s-ar putea să fie participarea mea la un masterclass, acum câțiva ani, cu Leif Ove Andsnes, în Bergen, Norvegia. Inspirația a fost senzațională și nu vorbesc doar de lecțiile în sine, ci de întreaga atmosferă, care m-a invitat să capăt o liniște interioară prin care am reușit cu adevărat să apreciez și să iubesc procesul de a face muzică. Căutarea acestui tip de experiență a fost motivul pentru care am ales să studiez în Norvegia, alături de admirația mea pentru măiestria pianistului norvegian Håvard Gimse, pe care îl auzisem la Wigmore într-un concert care m-a făcut să îmi doresc să studiez cu el.
A.F.: Cum ai defini relația pe care o ai cu instrumentul la care interpretezi?
G.J.E.O.: Este destul de complicată. Dacă ar trebui să o compar cu o relație între oameni, simt că până la un punct seamănă cu relația dintre un părinte și copil, deși nu am cum să știu exact, fiindcă nu am copii. A cânta la pian necesită un angajament pe viață, care este însă plin de satisfacții, fără îndoială. În același timp, pianul mă conduce mereu spre noi moduri de gândire, nu doar în termeni muzicali, ci legat de viață în general și legat de mine însămi.
A.F.: Crezi că instrumentul la care interpretează un artist îi modelează personalitatea în vreun fel?
G.J.E.O.: A fi pianist necesită un set de abilități foarte bine conturat. Suntem fără îndoială singuri, dar în același timp, ceilalți instrumentiști au nevoie de noi. Așadar trebuie să fim soliști foarte plini de încredere, capabili să susțină un recital complet, dar în același timp trebuie să avem o personalitate flexibilă și să fim dispuși să ajutăm, pentru a acompania alți instrumentiști și vocaliști. Pentru mine, această juxtapunere a două caractere a dus fără îndoială la lărgirea și modelarea personalității mele și nu mă îndoiesc că fiecare instrument are calitatea sa unică pentru care artistul trebuie să-și dezvolte și să-și adapteze personalitatea și abilitățile.
A.F.: Unde simți, gândești sau vezi că se îndreaptă viitorul muzicii clasice?
G.J.E.O.: Din punctul meu de vedere, nu am nici un dubiu că muzica clasică va continua să se adapteze unei societăți în continuă evoluție, într-un fel sau altul. Vedem în această eră post-covid că publicul năvălește înapoi înspre cultură și înspre concerte live. Chiar și cu tehnologiile emergente și cu inteligența artificială, foamea autentică pentru conexiunea interumană mai profundă care poate fi găsită în interpretările live, cel mai probabil nu va dispărea. Cred că noile compoziții în genul muzicii clasice vor continua să încorporeze noi tehnologii din ce în ce mai mult, ca o formă de adaptare la societate și la tehnologie.
A.F.: Care crezi că este cea mai mare amenințare la adresa muzicii clasice, în zilele noastre?
G.J.E.O.: Mulțumită digitalizării, avem la dispoziție o cantitate incredibilă de resurse muzicale lesne de accesat, începând cu înregistrări, partituri, cărți, manuscrise, interviuri etc. Observ la unii dintre studenții mei mai tineri faptul că devin complet imersați în lumea digitală și par a găsi întregul concept de a cânta fizic la un instrument muzical întrucâtva incomod și nenatural. Cred că cea mai mare amenințare la adresa muzicii clasice ar putea fi pierderea contactului cu simțurile omenești fizice, din pricina digitalizării folosite în exces, ducând astfel la apariția a tot mai puțini muzicieni clasici.
A.F.: Care consideri că este greșeala pe care orice interpret de muzică clasică ar trebui să o evite cu orice preț?
G.J.E.O.: Eu cred că a rămâne deschis spre noi posibilități și a-ți păstra curiozitatea sunt lucrurile care mențin creșterea unui muzician. Altfel spus, obtuzitatea și lipsa curiozității pentru lucruri noi care pot fi încercate cel mai probabil duc la stagnare în cariera unui interpret de muzică clasică. Ar trebui ca fiecare să poată alege și să își asume orice funcționează pentru el sau ea dar, în lipsa deschiderii pentru lucruri noi, cred că este imposibil să ne lărgim orizonturile muzicale. Aceste lucruri ajută un muzician să fie modest, iar asta este o atitudine pe care ar trebui să și-o asume oricine dorește să crească și să se dezvolte.
A.F.: Care compozitori de muzică clasică reprezintă cea mai mare sursă de inspirație pentru tine și de ce?
G.J.E.O.: Aceasta este o întrebare foarte dificilă, fiindcă am o puzderie de surse de inspirație. Dacă e să esențializez puțin, aș spune că sunt Rahmaninov și Ravel.
Cea de-a patra ediție a Classix Festival va avea loc în perioada 26 februarie - 4 martie 2023, reunind peste 90 de personalități internaționale ale muzicii clasice din 18 țări la Iași în cadrul a 8 concerte, 68 de masterclass-uri, paneluri și dezbateri, proiecții de film, vernisaje și multe alte activități conexe. Concertele vor fi difuzate live pe pagina de Facebook a Classix Festival și a partenerilor, iar biletele și abonamentele la festival pot fi achiziționate online.