Cred că omul își găsește cuvintele cel mai greu în momentele în care are cele mai multe lucruri de spus. Seamănă cu un bagaj al vieții pe care îl duci după tine: când se adună în bagaj amintirile, ți-e greu să mai mergi.
Când am plecat, bagajul meu a fost unul de cală, unul uriaș în care strânsesem fiecare moment fericit sau trist, fiecare zâmbet sau lacrimă. Îi pusesem în bagaj și pe părinți, și fratele, și toți prietenii mei de care știam că o să îmi fie dor.
Iar când a venit ziua, în aeroport, în fața semnului cu zborul 1088 București OTP - Paris CDG, mi-am dat seama că era prea greu ca să îl iau cu mine pe tot, deci am luat o parte din el și am pus și în inima mea.
Atunci am realizat că anul ăsta mi-a dat și mi-a luat atâtea încât a schimbat totul.
Mi-a luat unii oameni care mi-au promis că nu o să lase să treacă lunile fără să îmi scrie, mi-a luat oameni pe care îi iubeam. Mi-a luat studenția în București sau petrecerile alături de prietenii mei.
Dar mi-a dat un vis care a devenit realitate, o viață în care am realizat de cât de multe sunt capabilă, mi-a dat prieteni și părinți care mi-au demonstrat că acolo unde e iubire, "distanța" e doar un cuvânt. Mi-a dat nopți albe și examene multe, cărți peste măsură și alte visuri la care să mă gândesc cu speranță. Anul 2022 m-a blocat în tren noaptea, mi-a dat muzee, mi-a dat poezia și uneori rugăciunea.
Iar în final mi-a dat o trecere în 2023 în fața Tour Eiffel, când am lăsat în urmă anul marcat de majorat, absolvire, liceu.
O prietenă mi-a spus că poate dacă Dumnezeu m-ar fi vrut în Franța pentru toată viața, m-aș fi născut francez. Eu am ales să cred că Parisul e mult mai frumos văzut prin ochii unui român, cu tradițiile și religia lui total diferite. Am ales datorită anului 2022 să cred că fiecare "devoir" făcut de mine este frumos pentru că sentimentele străbat sufletul meu nu de francez, ci de român.
Așa că oricui mă întreabă cum a fost pentru mine 2022 am să îi spun asta. Că am iubit sincer, că am suferit din toată inima, m-am distrat desăvârșit, am regretat, am învățat neîncetat, am plâns mult, am greșit, de la unii oameni mi-am luat "rămas bun" iar de la alții, "adio". Că 2022 a fost ca o discuție profundă pe plajă la 3 dimineața cu persoana pe care o iubeam, finit dar minunat, frumos dar bizar.
Și poate că fericirea nu e un scop în viață, dar de fiecare dată când am să mă gândesc că studiez la Sorbona, am să zâmbesc puțin iar ceva în sufletul meu o să se întrebe dacă e real sau vis, sau doar poezie.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2022 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2022), pe adresa [email protected], până pe 15 martie 2023. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2022. (Redacția LiterNet)