Se considera păpușar până în vârful unghiilor și credea că păpușa este un mister fascinant. Ne-am cunoscut în 2018, apoi am revăzut-o la diferite festivaluri din București; ne-am dus împreună să vedem spectacole, să vorbim, să împărtășim. Când m-am dus în 2019 la premiera unui spectacol la Cluj, am tras o fugă până la Oradea să o văd și m-am bucurat mult să descopăr universul rafinat în care trăia. În ultimii doi ani, din cauza "crizei sanitare" n-am reușit să ne mai vedem, comunicând doar telefonic.
Mimi a studiat filozofia la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, dar interesul pentru minunare a fost precedat de pasiunea pentru teatru. Într-un interviu acordat Ralucăi Tulbure, în aprilie 2014, Mimi mărturisea că a fost fascinată de teatru, dorindu-și să devină actriță. S-a înscris la Școala populară din Oradea unde a luat ore de actorie cu regizorul Radu Penciulescu, pe atunci absolvent repartizat în oraș. Nu a fost admisă la IATC, însă a intrat prin concurs, ca actor mânuitor, la Teatrul de păpuși din Oradea. Aici s-a îndrăgostit iremediabil de teatrul de animație și această iubire a ei avea să dureze o viață.
După perioada 1961-1965, petrecuți la teatrul de păpuși din Oradea, a fost actor-mânuitor și apoi regizor artistic al Teatrului de păpuși din Târgu-Mureș (azi Teatrul pentru copii și tineret "Ariel"), la secția română, unde a montat nenumărate spectacole, printre care Pui de om de Victor Eftimiu în 1977, Poveste de iarnă de Mihai Sin (1982) Cârligate-mbârligate sau Un car de minte și-un dram de noroc" de Mihai Crișan (1982), Motanul încălțat, Cartea cu Apolodor de Gelu Naum, Punguța cu doi bani (1990).
A montat spectacole și la alte teatre din țară dintre care Făt frumos cel năsos de Nela Stroescu la Craiova, în 2001, Sânziana și Pepelea de V. Alecsandri la Chișinău, Zâna zorilor de Ioan Slavici la Teatrul de păpuși din Galați, în 2007.
În ultima perioadă a vieții a fost invitată să facă parte din juriul multor festivaluri naționale și internaționale ale artei de animație din România. Activitatea ei artistică fost distinsă cu nenumărate premii, printre care Premiul II pentru regia spectacolului Cartea cu Apolodor de Gellu Naum, la Festivalul național "Cântarea României" în 1983; Premiul UNIMA pentru cel mai bun spectacol, Punguța cu doi bani, în 1990; Premiul pentru regie la Festivalul Internațional de Teatru de păpuși de la Subotica, Serbia, cu spectacolul Punguța cu doi bani, în 1994; Premiul "Michaela Tonitza Iordache" de excelență în arta animației românești, una din cele mai importante distincții în domeniu, în anul 2013.
Căutând într-o zi niște materiale în arhiva Teatrului Nottara, unde lucrez, am dat peste un număr al revistei Teatru, datând din iunie 1977. Răsfoindu-l, privirea mi-a căzut pe o cronică a Valeriei Ducea despre premiera piesei Pui de om de Victor Eftimiu regizată de Maria Mierluț, distins cu Premiul I la Festivalul Național "Cântarea României". I-am trimis articolul lui Mimi și, emoționată, am lecturat mesajul ei: "Citesc pentru prima dată aceste cronici... succesul a fost atât de neașteptat, încât s-a făcut tăcere în jurul lui la Târgu-Mureș... ce ciudată reamintire! Fără grația timpului și fără tine n-aș fi retrăit o cât de mică bucurie!" Eram în vara lui 2022 și prin acest joc al sorții am făcut să îi parvină un articol publicat în urmă cu 45 de ani. Ea, care își stăpânea bine timpurile și care a petrecut 40 de ani la Teatrul de păpuși din Târgu-Mureș s-a bucurat cu nedisimulată încântare de roata timpului, ca un copil.
Mă pregăteam să fac un interviu cu ea, dar cum știam că a fost operată în iarnă, am tot amânat, așteptând să se întremeze. Aceste rânduri de rămas bun înlocuiesc interviul care nu a mai avut loc. Închei această scurtă reamintire cu cuvintele Mariei Mierluț: "Identificându-mă cu acest «mic univers» am învățat să mă bucur de izbânzile artistice ale celorlalți (de ale mele n-am fost sigură niciodată): de la încărcătura emoțională a unei simple mișcări, firescul neașteptat al unei intonații, până la intenția clară, autenticitatea unui gând regizoral, conturarea sugestivă a spațiului scenic și... minunea minunilor... crearea Păpușii adevărate."
Drum bun, scumpă Mimi! Să îți fie drumul lin spre lumină!