***
- Dacă Moş Crăciun nu are suficienţi bani să îmi aducă maşina lui Batman?
- Îţi va aduce altceva.
Se încruntă, e evident supărat:
- Moş Crăciun vine pentru mine şi la Bubu şi la Miruna şi la grădi, n-ar putea veni o singură dată şi să îmi aducă doar maşina lui Batman?
- Ştii ce i-a cerut Oana lui Moş Crăciun?
Oana e prietena lui, colega de grădiniţă.
- Nu, nu ştiu.
- Să îi aducă vopsele de ochi şi buze, ca ale tale, cum e cutia ta aia neagră.
- Şi?
- Păi i-am spus că Moş Crăciun nu de ocupă cu aşa ceva...
Vine şi se aşează pe un fotoliu, corect, picioruţele amândouă cuminţi, nu se bălăngăne, nu murdăreşte pluşul roşu, e semn de mare discuţie... şi mi se face deodată frig şi frică, are numai şase ani şi nicicum nu vreau să îmi pună întrebarea aceea despre Moş Crăciun. Să mint? Nu pot, dar ştiu că voi regreta că nu pot spune o minciună. Mă pregătesc, dar care părinte e cu adevărat pregătit să recunoască că nu există Moş Crăciun...
- Mama - mă trec fiori - Sfânta Fecioară a născut normal?
Noroc că stau jos, noroc că nu îmi vede foarte bine faţa, unde sunt oare? Undeva între râs, uşurare dar îmi vine şi să spun o Născătoare de Dumnezeu, rapidă, în taină, să ne ierte... pentru că nu ştiu sigur dacă nu e o blasfemie. Apoi mi-o amintesc pe Sfânta Fecioară, aşa cum am văzut-o toată copilăria în casa bunicilor, îmi amintesc chipul ei deasupra pruncului Isus şi ştiu sigur că Ea nu se poate supăra pe acest prunc încălţat în adidaşi care vrea să ştie dacă a născut normal... şi totuşi, de unde?
Dar îmi spune tot el înainte să întreb ceva:
- Am auzit-o ieri pe Miruna că nu vrea să nască normal...
Îi mulţumesc printre dinţi Mirunei, e în ultima lună de sarcină şi se plimbă prin casă cu telefonul în mână toată ziua... cine ştie ce a mai aflat!
Hotărăsc să o iau pe drumul greu...
- Păi cum a ajuns Pruncul...
- Asta ştiu, mă întrerupe el grăbit, mi-a spus Buni (Bunica mea adică) la Bunavestire a venit îngerul şi l-a adus din rai şi i-a spus Sfintei Fecioare că va naşte prunc sfânt...
Sunt mută de uimire şi admiraţie...dar oare de ce nu a continuat Buni povestea până la sfârşit, de ce a lăsat ce era greu pe mine...
- Da a fost o minune şi dacă la Bunavestire a lui Miruna...
- A Mirunei, îl corectez ca să mai amân poveştile cele grele...
- A Mirunei, e el de acord, ea a aflat că are copil a fost tot o minune!
O afirmă, nu e loc de altceva, orice aş spune eu aş fi caraghioasă. Mă gândesc cum fac capitaliştii educaţia copiilor, chiar şi a celor mici, cărticele cu burta mamei... dar ce-mi pasă, versiunea asta cu Bunavestire pentru fiecare mamă e atât de frumoasă şi asta contează.
- Şi ar trebui să se nască tot printr-o minune...
Şi abia acum realizez că de fapt nu e vorba de Sfânta Fecioară (iartă-mă Doamne!) ci de Miruna şi că totul a fost doar o pregătire abilă...
- De ce copilul Mirunei să se nască altfel, de ce să nu fie minune? Auzi la ea că nu vrea să nască normal... păi ce fel de copil ne va naşte? Eu aştept magii, magii mai vin daca ea nu vrea să nască normal?
Fusese serios până atunci dar deja era în pragul lacrimilor şi îl înţeleg, din prostia Mirunei
s-ar putea să nu vedem magii la naşterea copilului ei...
- Ce trebuie să facem?
Şi este atât îngrijorare în glăsciorul lui că mă apucă şi pe mine disperarea...îl iau în braţe şi se cuibăreşte şi se linişteşte, pe balcon e bradul care aşteaptă să fie împodobit, am cumpărat dimineaţă multe globuri minunate, colorate, mari, mici, Moşi Crăciuni de ciocolată, un vârf perfect, ca în copilăria mea... vorbim de brad şi Moş Crăciun şi îmi dau seama că această sărbătoare este de fapt a Sfintei Fecioare şi a pruncului Isus dar am uitat cumva tocmai personajele principale, în vâltoarea pregătirilor, a mirosului de cozonaci, a cadourilor i-am uitat tocmai pe Ei doi.
Îmi amintesc ieslea magică pe care o vedeam an de an la Biserica Franciscană la care mă ducea Bunicul, pentru mine ieslea aceea era Crăciunul... acela era misterul... de asta nici măcar nu ştiu cum am aflat că Moş Crăciun nu există, ieslea exista, acela era adevărul şi pe urmă băieţelul meu are dreptate, pruncul Mirunei va fi şi el o minune.
- Spune-mi cum era de Crăciunul meu...
Şi ştiu exact de data asta ce vrea să spună... fiecare ne naştem de un Crăciun.
- Când ai apărut tu a început să ningă şi a nins trei zile în continuu iar magii ţi-au adus toate darurile, magii nu aduc maşinuţe şi lego, ştii asta?
- Astea le aduce Moş Crăciun...
- Da, magii aduc inteligenţă şi bunătate şi viaţă lungă, tot ce îi trebuie unui copil să se facă mare.
Ne uităm amândoi la fotografia pe care a pus-o Buni pe masă, pruncul sfânt stă cuminte într-o copăiţă, Sfânta Fecioară zâmbeşte ca în iconiţele cele vechi, magii ne privesc obosiţi dar veseli, cântă o colindă şi amândoi suntem cuprinşi de aceeaşi magie, simţim minunea, suntem inundaţi de ea, ne bucurăm, băieţelul meu îl sărută pe Isus în poza cea modernă nu cu evlavie ci ca pe un prieten de care îi era dor şi e Crăciun.
________________________________________
[imagini © Iulia Cojocariu]