Albă de turmele lui

În cinstea lui
eu eram verde.
El stătea între două vapoare şi fuma.
Se prefăcea că frumuseţea mea urca în oglinda ochilor săi
şi-şi trimitea turmele să mă pască din cap până-n picioare.
Pe vapoare erau femei care miroseau a alge
şi-n cinstea lui femeile astea
aprindeau candelabre şi cântau de lună.
Într-o dimineaţă nu l-am mai găsit
eram albă de turmele lui şi pe sub turmele lui galbenă
mi-a lăsat scris pe nisip că a plecat să-mi aducă mere
Dar noaptea l-am aflat în lună
stătea în capul mesei şi chefuia
femeile cu miros de alge îi turnau vin nou
şi scriau cu trupurile lor numele
bunului său plac.
De-atunci, în fiecare noapte,
mama trage jaluzelele,
mă ia de mână şi-mi spune poveşti.

(din volumul Poezia păpuşa)