Sfîntul Dragobete legionarul

Într-un articol recent descriam - cu mai multă atenţie decît ar merita - Noua Dreaptă, organizaţia de "dreapta naţională, socială şi creştină" (cum se definesc ei) sau extremist-legionară (cum ar defini-o orice om de bun-simţ). Cu toată retorica lor agresivă, militantă şi previzibilă - căci am mai auzit nenumărate astfel de tobe şi tromboane bubuind -, noii dreptaci ştiu să ofere şi momente de un penibil demn de pana lui Caragiale. Cum e şi cazul campaniei lor anti-Valentine's Day şi pro-Dragobete.

Pe românii ăştia verzi îi roade că, zic ei, "Valentine's Day încurajează kitsch-ul, conformismul şi superficialitatea şi că astfel de importuri culturale preluate fără discernămînt ocultează tradiţiile autentice româneşti şi duc pe termen lung la pierderea identităţii naţionale a românilor". Prin urmare, "membrii Noii Drepte le-au amintit tinerilor că românii au propria lor sărbătoare a îndrăgostiţilor, Dragobetele, sărbătorit încă din cele mai vechi timpuri la sfîrşitul lunii februarie".

Frumos, nu? Nu foarte original, fiindcă ideile astea le-am mai auzit şi la alţi autohtonişti, dar frumos... Tradiţiile autentice româneşti. Identitatea naţională. Cele mai vechi timpuri. Tobe şi tromboane, cum ziceam. Fiindcă în realitate lucrurile sînt un pic mai încurcate.

În primul rînd Dragobetele, sărbătorit "din cele mai vechi timpuri", e o sărbătoare păgînă. În schimb, Valentine's Day - aşa, de import, cum e ea - e creştină pînă în vîrful inimioarelor. Numele ei complet e Saint Valentine's Day şi celebrează doi Valentini, ambii martiri ai creştinismului. E ciudat că o mişcare care se proclamă "creştină" porneşte o campanie împotriva a doi sfinţi martiri creştini, propunînd în locul lor un cult păgîn-păgîn. Dacă eram un trib păgîn, cu zei, altare şi sacrificii, mai înţelegeam ideea, dar aşa nu pot să văd decît caraghioslîcul unei campanii pornite din rîcă şi văduvite de orice logică. Jos creştinismul, creştini! Sus păgînismul şi Dragobete legionarul! E o inovaţie al cărei merit mă bucur că-l pot atribui teribililor noi-dreptaci.

În al doilea rînd, ideea că Valentine's Day, spre deosebire de Dragobete, e o sărbătoare kitschoasă, conformistă şi superficială mi se pare ea însăşi superficială şi conformistă. E o sărbătoare, deci implică şi conformism, şi o oarecare superficialitate, şi o doză de kitsch. Prin comparaţie, Dragobetele ar trebui să fie o sărbătoare profundă. Cum adică? Aş vrea să-mi spună cineva care-s profunzimile mistice ale Dragobetelui. Sau măcar să-mi explice ce e Dragobetele... Şi cum poate fi o sărbătoare nonconformistă?

În al treilea rînd, de unde pînă unde a apărut ideea că Dragobetele ar fi o sărbătoare românească autentică? Dragobetele e o sărbătoare strict locală - de prin zona Olteniei, dacă nu mă înşel. Orice antropolog vă poate confirma că nici nu are cum să fie o sărbătoare românească, fiindcă nu există urme ale ei pe întreg teritoriul României şi mai ales pentru că, pe vremea cînd se mai sărbătorea, nu exista România. Şi nici poporul român. Poporul român (orice ar însemna aia) e asociat cu creştinismul, nu cu cultul lui Isis, Zalmoxis sau Dragobete.

Dragobete's Day e o inventare prin resuscitare a unui ritual local, de care nişte oameni de media ingenioşi şi uşor naţionalişti s-au folosit pentru a promova o variantă băştinaşă la Valentine's Day. Desigur, dacă sărbătoarea se va impune, va deveni şi ea comercială, kitsch, conformistă şi superficială, ca orice sărbătoare popularizată mediatic.

Bine, în toată povestea asta nici bietul Dragobete, nici Sfinţii Valentin nu au nici o vină. Dar mi-ar plăcea să scriu o povestire pe tema confruntării dintre cei doi. Aş începe aşa: "Învelit în ia lui verde, Dragobete se apropie cu pas măsurat de Sfîntul Valentin şi-i zise în dacă (sau protoromână): «Bă, tu ştii cine-s io!?»". Dar cum mai departe nu mă duce imaginaţia, le las membrilor Noii Drepte copyrightul pe idee, să continue ei cum pot mai bine. Sau mai rău.

(Articol preluat din Suplimentul de cultură, septembrie 2006)


Citeşte articolele din rubrica Întîlniri - De dragoste a Atelierului LiterNet.