început și re-începere, re-inițiere (două sensuri, inițiere în inițial, în re-inițializare)
adevărului contingent, de alături (sîntem alături de adevăr, dar nu-i sîntem alături)
vrem să nu știm (vrem negația, vrem negativul: nihilism în act)
(la fel ca în cazul materiei, nu există spațiu - dat -, ci doar spațializare: spațiul se produce, se creează)
- cu toții sîntem în cîmp, la cîmp, în cîmpul (muncii, de muncă al) vederii, în vedere, în vederea a Ceva, Marele Lucru -
- Ființa bîntuie (ființarea)
Antropocen (afectarea Planetei de către specia dominantă "Om")
Formele de manifestare, de coagulare și de dezbatere, de confruntare publică - ca forme de dez-văluire, de expunere și deschidere, de ieșire, prietenoasă sau belicoasă, în întîmpinare care, deloc întîmplător, constituie înseși condițiile de exercitare a artei (de unde relația de rudenie de gradul întîi, de "sînge", dintre democrație și artă) -
pentru a face imposibile vicleniile (lăuntrice: endo-politice) ale ignoranței voluntare (ca avatar, evident, al servitudinii voluntare)
(agreSSiv)
iluziilor politice ale artei (contemporane: de a se face contemporană), iluzii vitale însă
cură (curare, curatoriere, îngrijire și terapie de sine)
spațiere (generare de spațiu, de loc, de loc în spațiu; de fapt, de mediu comun)
linie devenind țesătură, plasă (de siguranță: cum altfel ar putea să evolueze artistul, în suspendarea lui: și aici artista apare înălțată, într-un echilibru negarantat)
ne sîntem (co-)mediu de viață
(artistul în același timp păienjen și muscă, în pînza sa, în propria plasă)
să îmi aduc aminte (dacă o voi fi uitat vreodată altfel decît tactic: ca să o las să lucreze cu atît mai bine)
Planeta e Planta: Plan(e)ta
alătură (în loc să în-lăture: ce paradox în formarea acestui cuvînt!)
("a fi alături", "a avea grijă": care)
(cu marea diferențiere istorică, care ar trebui discutată separat, în sine, dar pe care țin s-o enunț și aici, că experimentalul și noutatea nu se mai afirmă, ca în avangarde și postavangarde, prin rupturi spectaculoase, ci mai degrabă prin deplasări discrete într-un continuum, ca să spun așa, neo-organic post-organicist)
(În paranteză fie spus, însăși arhitectura, procesualizîndu-se și metonimizîndu-se procesual astfel, e afectată, se schimbă, dovedind că nu mai trebuie să conceapă nici, pe de o parte, individualități obiectuale sau, pe de altă parte, spațiii, ci medii comune de viață.)
populare/constituire sustenabilă, durabilă (în sensul ecologic prim, nerecuperat și nepervertit economic, așa cum apare el abuzat și abrutizat în media, al acestor termeni)
chietudinea scrisului (aproape paliativ) despre artă
(sper!)
idei (simple pretexte sau, în cel mai bun caz, simple "principii regulatoare" pentru obținerea, deținerea, conservarea, de fapt, pentru exercitarea puterii)
afecte (senzații, impresii, repulsii, credințe, furii, mînii, revolte etc.)
popor român (orice va mai putea să însemne, dincolo de nivelul simbolic, noțiunea de "popor")
poarta (răutăcioșii ar spune: chepengul)
ne revoltăm pentru democrație - insist separat asupra ambelor cuvinte: pentru + democrație -, în mod progresiv (și chiar progresist)
"sălașurile" -, adică locurile de viață, de con-viețuire generatoare de mediu, care sînt, tocmai, lucrările (de mult nu am mai resimțit acest termen tehnic, neutru, banal, mai în plin: lucrările sînt făcute ca să lucreze, iar ceea ce lucrează ele e nu atît o lume, cît Lumea) -
(spațiul se scrie și se - adică - dansează)
mise en abyme (perspectivă localizată asupra întregului deschis, în "evoluție liberă")
juxtapus (a juxt-apune: a pune "drept-alături"), în "abis"
(ne putem învecina cu orice și oricine, distanța e irelevantă)
(Poate că Metamorfoza {lui Kafka} era o cale, o șansă nu atît de salvare, cît de scăpare.) (Și poate că un concept fundamental - dacă se poate spune așa - precum cel de deveniri, la plural, al lui Deleuze-Guattari, ar trebui redefinit, rebotezat, re-înțeles ca evoluții, obligatoriu împreună: numai împreună, bricolînd un "Sine bacterial", putem nu numai deveni, ci chiar evolua).
adevărului contingent, de alături (sîntem alături de adevăr, dar nu-i sîntem alături)
vrem să nu știm (vrem negația, vrem negativul: nihilism în act)
(la fel ca în cazul materiei, nu există spațiu - dat -, ci doar spațializare: spațiul se produce, se creează)
- cu toții sîntem în cîmp, la cîmp, în cîmpul (muncii, de muncă al) vederii, în vedere, în vederea a Ceva, Marele Lucru -
- Ființa bîntuie (ființarea)
Antropocen (afectarea Planetei de către specia dominantă "Om")
Formele de manifestare, de coagulare și de dezbatere, de confruntare publică - ca forme de dez-văluire, de expunere și deschidere, de ieșire, prietenoasă sau belicoasă, în întîmpinare care, deloc întîmplător, constituie înseși condițiile de exercitare a artei (de unde relația de rudenie de gradul întîi, de "sînge", dintre democrație și artă) -
pentru a face imposibile vicleniile (lăuntrice: endo-politice) ale ignoranței voluntare (ca avatar, evident, al servitudinii voluntare)
(agreSSiv)
iluziilor politice ale artei (contemporane: de a se face contemporană), iluzii vitale însă
cură (curare, curatoriere, îngrijire și terapie de sine)
spațiere (generare de spațiu, de loc, de loc în spațiu; de fapt, de mediu comun)
linie devenind țesătură, plasă (de siguranță: cum altfel ar putea să evolueze artistul, în suspendarea lui: și aici artista apare înălțată, într-un echilibru negarantat)
ne sîntem (co-)mediu de viață
(artistul în același timp păienjen și muscă, în pînza sa, în propria plasă)
să îmi aduc aminte (dacă o voi fi uitat vreodată altfel decît tactic: ca să o las să lucreze cu atît mai bine)
Planeta e Planta: Plan(e)ta
alătură (în loc să în-lăture: ce paradox în formarea acestui cuvînt!)
("a fi alături", "a avea grijă": care)
(cu marea diferențiere istorică, care ar trebui discutată separat, în sine, dar pe care țin s-o enunț și aici, că experimentalul și noutatea nu se mai afirmă, ca în avangarde și postavangarde, prin rupturi spectaculoase, ci mai degrabă prin deplasări discrete într-un continuum, ca să spun așa, neo-organic post-organicist)
(În paranteză fie spus, însăși arhitectura, procesualizîndu-se și metonimizîndu-se procesual astfel, e afectată, se schimbă, dovedind că nu mai trebuie să conceapă nici, pe de o parte, individualități obiectuale sau, pe de altă parte, spațiii, ci medii comune de viață.)
populare/constituire sustenabilă, durabilă (în sensul ecologic prim, nerecuperat și nepervertit economic, așa cum apare el abuzat și abrutizat în media, al acestor termeni)
chietudinea scrisului (aproape paliativ) despre artă
(sper!)
idei (simple pretexte sau, în cel mai bun caz, simple "principii regulatoare" pentru obținerea, deținerea, conservarea, de fapt, pentru exercitarea puterii)
afecte (senzații, impresii, repulsii, credințe, furii, mînii, revolte etc.)
popor român (orice va mai putea să însemne, dincolo de nivelul simbolic, noțiunea de "popor")
poarta (răutăcioșii ar spune: chepengul)
ne revoltăm pentru democrație - insist separat asupra ambelor cuvinte: pentru + democrație -, în mod progresiv (și chiar progresist)
"sălașurile" -, adică locurile de viață, de con-viețuire generatoare de mediu, care sînt, tocmai, lucrările (de mult nu am mai resimțit acest termen tehnic, neutru, banal, mai în plin: lucrările sînt făcute ca să lucreze, iar ceea ce lucrează ele e nu atît o lume, cît Lumea) -
(spațiul se scrie și se - adică - dansează)
mise en abyme (perspectivă localizată asupra întregului deschis, în "evoluție liberă")
juxtapus (a juxt-apune: a pune "drept-alături"), în "abis"
(ne putem învecina cu orice și oricine, distanța e irelevantă)
(Poate că Metamorfoza {lui Kafka} era o cale, o șansă nu atît de salvare, cît de scăpare.) (Și poate că un concept fundamental - dacă se poate spune așa - precum cel de deveniri, la plural, al lui Deleuze-Guattari, ar trebui redefinit, rebotezat, re-înțeles ca evoluții, obligatoriu împreună: numai împreună, bricolînd un "Sine bacterial", putem nu numai deveni, ci chiar evolua).