Dan Lupu: Beau is Afraid va avea primele două proiecții din România la American Independent Film Festival, 2023. Știu că nu a fost deloc ușor, ne poți povesti puțin despre asta? Dacă nu știi cum ajunge un film în cinematografe, de cele mai multe ori nu-ți imaginezi câte eforturi sunt depuse pentru acest lucru.
Monica Felea: În general nu e ușor, sunt filme cărora le urmărim viața încă din perioada în care apar primele zvonuri despre scenariu și producție. Unele ajung la studiouri mari care au deja distribuitor oficial în România, unele deși au drepturile vândute în România ajung să nu fie lansate, pentru că necesită un efort financiar și o campanie specifică dificilă. Altele ajung direct pe canalele online, altele nu ajung deloc.
În general filmele independente americane și în particular cele de la A24 au dificultăți în a fi licențiate în Europa de Est, pentru că sunt greu de susținut financiar și administrativ, e un risc mare acolo și pentru sales agent și pentru distribuitor. Sunt filme dificil de pus într-o "cutiuță", greu de marketat, se simte lipsa unui public cinefil și a unor săli independente de cinema în care acesta să se regăsească.
În ceea ce privește achiziția Beau is Afraid, pentru noi a fost o mică victorie, la ceva timp după ce am încheiat contractul drepturile au fost cumpărate global de Sony Pictures. Iar prezentarea lui în cadrul American Independent Film Festival a fost rezultatul unei munci de convingere și negociere. A24 nu-și construiește neapărat lansările în jurul festivalurilor, iar Beau Is Afraid nu a fost înscris în acest circuit festivalier pe care alte companii îl folosesc ca o rampă de lansare.
D.L.: Te numeri printre primii oameni din lume care au văzut filmul, ne poți spune scurt la ce să ne așteptăm de data aceasta de la Ari Aster (regizorul filmului)?
M.F.: E o nebunie. Mă tot gândesc la el din februarie 2023 și abia aștept să-l revăd. E ca o operație în adâncurile tale, acolo unde se întâlnește rațiunea și simțirea, dă la o parte straturi de peste alte straturi și le dezvăluie cu umorul lui unic, e mare lucru să poți râde de fricile tale cele mai adânci și să o faci totuși fără să-ți pui limite. Sunt acolo multe elemente din universul lui Ari Aster, iar cei care au văzut Hereditary sau Midsommar știu că vor fi uimiți, de data aceasta merge însă mai departe. Și mai este și universul lui Joaquin Phoenix suprapus. Filmul e un eveniment în sine și va rămâne în istorie mulți ani de aici încolo. Sunt scene iconice, situații care depășesc limitele și regulile pe care le știm despre cinema și asta-l face unic și irepetabil.
D.L.: Nu e prima dată când Bad Unicorn aduce filme atât de așteptate pe marele ecrane de la noi, însă filmul acesta are puterea să schimbe și mai mult percepția publicului larg cu privire la filmul de autor. Ce reacții primiți de la public cu privire la filmele pe care le aduceți? Când / cum ajung ele la voi? Vă ajută?
M.F.: Sper ca cei familiari cu filmele Bad Unicorn să vadă în Beau... un pas înainte pe care noi îl facem în alegerile noastre. Noi așa îl simțim, ca un alt nivel, o altă dimensiune, o alegere poate riscantă dar cu atât mai importantă. Este un film mare, iar asta o va dovedi timpul - nu noi, nu numărul de spectatori. Cred că motivul pentru care nu ne-am pierdut entuziasmul după 6 ani este acela că ne găsim mereu noi provocări. Iar Beau Is Afraid / Toate fricile lui Beau este o provocare din toate punctele de vedere. În primul rând pentru că are 3 ore și va fi dificil să convingem sălile de cinema. Apoi, pentru că reacțiile vor fi polarizate și polarizante. Îl poți iubi sau urî, dar în ambele cazuri o vei face cu multă pasiune.
Primim multe reacții la filmele noastre, de cele mai multe ori prin intermediul canalelor de social media, dar uneori ele vin și personal, din întâlniri întâmplătoare și în cele mai ciudate circumstanțe. Sunt de cele mai multe ori bazate pe emoții imediate, uneori cei care ne scriu revin după un timp cu noi impresii, ceea ce ne bucură foarte mult, dacă cineva se gândește săptămâni, luni sau chiar ani după vizionare la filmele pe care le aducem pe ecrane, înseamnă că ne-am îndeplinit scopul. Ne bucură și ne ajută enorm reacțiile de toate felurile. Când alegem un film avem tendința de a-l vedea prin lentila proprie, uneori prea critică, alteori prea indulgentă. Dar când începem să-l descoperim prin ochii spectatorilor e o bucurie completă. Probabil este și un fel de validare de care, de ce să nu fim sinceri, avem toți nevoie uneori.
D.L.: Dacă ar fi să recomanzi un singur titlu din portofoliul vostru, care ar fi el?
M.F.: Depinde cui l-aș recomanda. Când cineva îmi cere o recomandare din portofoliul nostru îl rog să-mi dea 2-3 titluri de filme care i-au plăcut. Pentru că, deși au un filon comun, filmele pe care le-am adus în România sunt diferite între ele, atât ca tematică cât și ca limbaj cinematografic. Dar dacă reformulez puțin diferit întrebarea ta, filmul pe care îl recomand acum este cel ce rulează în acest moment la cinema, deoarece cred foarte mult în experiența din sala de cinema. Deci, momentan, recomand filmul românesc BOSS, regizat de Bogdan Mirică, un autor unic în peisajul românesc și nu numai. Un film de la care nu ai cum să pleci indiferent, oricare ar fi structura ta umană.
Iar dacă mai reformulez încă o dată, filmul meu preferat din portofoliul nostru este Ras vkhedavt, rodesac cas vukurebt? / What Do We See When We Look at the Sky?, dar asta e o alegere personală legată de căutările mele subiective, nu doar cele legate de cinema. E multă poezie acolo, iar eu sunt îndrăgostită de poezie.
D.L.: Care e cel mai frumos lucru / moment pentru tine în postura de distribuitor de film?
M.F.: Sunt trei momente. Acela când descoperim un film despre care vorbim zile întregi și de care ne îndrăgostim, momentul în care reușim să-l semnăm, să devină "al nostru" și momentul când ajunge la public, când nu mai este doar descoperirea noastră, devine al spectatorilor.
D.L.: Cum crezi că s-a schimbat post-pandemie consumul de film la cinema? În ce direcție crezi că ne îndreptăm în ceea ce privește aspectul acesta?
M.F.: Cred că încă e un soi de haos și imprevizibil, deși este vizibil cu ochiul liber că numărul spectatorilor a crescut, a ajuns la nivelul din 2019. Dar cred că lucrurile încep să se așeze cu efort din partea noastră, cei ce avem rolul de a aduce filmele la spectator, iar oamenii caută ceva mai mult decât blockbusterele "de succes". Și noi mai avem mult de învățat și avem nevoie de curaj și resurse. Dar pe de altă parte, ultimele 3 filme arthouse pe care le-am lansat au depășit câte 10.000 de spectatori, ceea ce într-o țară cu 6 cinematografe de artă active pare aproape imposibil.
D.L.: Când vine Beau is Afraid în cinematografe și ce alte surprize ne pregătiți?
M.F.: Premiera este pe 12 mai 2023 și sincer sunt mai nerăbdătoare ca oricând să vedem reacțiile, mă înarmez cu răbdare și popcorn pentru asta, va fi poate cel mai interesant pentru noi să vedem reacția publicului. În același timp avem în săli BOSS, care este acum la început de drum și căruia sper să-i oferim tot ce putem noi mai bine, pentru că merită toată atenția și efortul. În iunie 2023 vom lansa și L'ultima notte di Amore și acum, uitându-mă la aceste 3 titluri realizez că au în comun ceva ce ține de atmosfera lor și modul autorilor de a vedea cinemaul. Ceva fascinant și minunat în același timp.