Jurnal de la sfârșitul armeții

Am găsit acest jurnal într-un caiet vechi. Eram în timpul "armeții", cum spun băieții de băieți. Aveam 20 de ani pe atunci, așa că vă rog să-mi iertați naivitățile, prostiile i tutti quanti - sunt, probabil, scuzabile. Mă gândesc că, totuși, e citibil, vreau să zic, merită citit. Măcar pentru o anume inocență, candoare, spuneți-i cum vreți. În fine, unii îi zic prostie. Și pentru informații despre vremurile de atunci. Sigur, ar fi trebuit să scriu mai mult despre mârlănie și beție - componentele armatei de atunci și dintotdeauna.
Nu am schimbat nimic din ce scrisesem pe vremea aceea (excepție unele corecturi gramaticale).

20 aprilie '76, marți.

În gardă. M-am gândit mult. Am ajuns la concluzia că fetele nu pot înțelege prietenia. Interesat să scriu despre factorul feminin.
Vreme ploioasă, dar frumoasă. Scrisoare de la domnul diriginte Stratulat. O remarcă de-a dumnealui despre tineret și primăvară.
Ce-ar fi să scriu cele mai vechi amintiri (ce-mi amintesc eu de la începuturile mele). Întâmplarea când m-a luat Neculai Ichim cu carul cu boi pe câmp și m-a adus tata acasă cu calul. Deci nu era încă colhozul. Tata avea încă calul, mai bine zis iapa lui vestită în tot satul. Iapa Viorica - am scris și o proză despre ea.
Apoi mama, cu perceptorul și mașina de cusut Singer. Și mama plângea. Am început să plângem și noi: eu și Doina, soră-mea. Dar am să scriu o proză pe tema asta.

21 aprilie '76, miercuri.

Am terminat garda. Am scris o scrisoare lungă Lalei ca urmare a aceleia primită de la ea, în care zice că sunt vanitos (prea).
Citit din Diana de Crossways. Interesant, dar atât!
Efortul fizic intens face să-ți zboare din cap tot. Așa se face că te destinzi. În momentul când nu te gândești la nimic, nu mai simți efortul (sau când te gândești la cu totul altceva).
N-am putut să mă "șipuresc" la telecinemateca. Aș fi vrut să văd un film.
Nu știu cu ce scop și ca urmare a cărui fapt mi-a scris Lala că-s vanitos. Lucrul e adevărat, într-adevăr. Să fi spus din iubire creștină, ca să mă transforme în bine? De altfel, scrisoarea ei este destul de echivocă.
Am făcut sectoare. Mâine se anunță trecerea prin Rădăuți a lui L. S. Sengor, președintele Senegalului sau așa ceva (ăsta era un prilej de minciună în care credeam, că vine nu știu ce președinte în vizită; venea respectivul președinte la Rădăuți, când m-aș fi dus eu la Kuala Lumpur - nota mea de azi).
Mă culc. Mi-e somn groaznic. Trebuie să-mi educ somnul. Mă gândesc că la facultate... Trebuie să ajung la mai puțin de opt ore de somn.

22 aprilie '76, joi.

Două luni și restul zile
Și vin hainele civile.
Stăm în cazarmă din cauza vizitei lui L.S. Sengor. Interesant acest tip. Am citit în ziar toastul lui - un poet și un filosof. Am scris Liviei.
Am discutat cu Johny de filmul polonez cu cutia de chibrituri. El cică știe poanta de la o gagică.
Zi săracă în evenimente exterioare, însă eu m-am simțit bine. I-am scris Liviei despre Paști și Învierea de la Tomești privite din prisma mea de copil. Cu Vărul discut despre tenis. Cel puțin știe teoretic: forehand, long line. Să mă informez și eu teoretic.
Cântă Marcela Saftiuc. De cine or fi versurile? Apoi Labiș: Ev aprins. Să citesc pe Labiș. În totalitate.

23 aprilie, vineri, '76.

Am fost cu plutonul la Burla. Ca într-o excursie. Cu bonetele pe ceafă. Trecând pe ulițele strâmte parcă eram într-un sat dacic. Așa am simțit. Artă populară autentică. În pădure foarte frumos. Johny a găsit un cuib cu ouă verzi punctate cu negru. De sus de la cruce se vede Burla în ceață. Fantastic!
Discutat cu Radu și Emil despre foste excursii și altele posibile. I-am invitat să vină și la Tomești. Un cimitir de pocăiți, fără cruci. Lângă el - case de țigani, fumul ieșea direct printr-o gaură din acoperiș. Parcă eram într-un roman de Sadoveanu.
După amiază. Pregătit la informarea politică despre vizita președintelui Senegalului. Discutat cu Emil o mulțime de lucruri (cum s-a îndrăgostit una de el, fără ca el să dea vreun semn). Comic.

24 aprilie, sâmbătă, '76.

Am ținut informarea politică în gălăgie. Nimeni nu era atent. Locotenentul era plecat.
Studiu - prilej de discuții în șoaptă despre multe lucruri cu Văru, Radu, Emil. Ne-a vorbit Emil despre albine. Până la amiază ardeleanul (Emil) și munteanul (Radu) s-au certat. Moldoveanul (eu) i-a împăcat.
După amiază, la bucătărie. Bancuri bune: cu oltenii care iau asfaltul drept apă înghețată. "E Oltul, dar e înghețat", ș.a.
Vreau să scriu acasă mult. Încep în astă seară. Mi-e dor de mama și de tata.
Am zis bancul după Boccaccio. A avut succes neașteptat. Renunț la serialul Kojak. Poate o să merg la Întâlnirea de la ora 10.
Azi e Paștele. Învierea! Aici, la unitate, parcă nici nu e.

25 aprilie, zi de duminică.
 
Paștele! Program liber - nu știu cum de ne-au dat ăștia!
Am făcut planuri de case cu Emil și Gioni. A fost frumos!
După amiază: televizor, dormit. Aflat unele lucruri despre grupa mea de sânge: 0I.
Am scris acasă o scrisoare lungă și inutilă. Îmi plac onorurile? Da.
Mă culc, dar nu mi-e somn. Fac o încercare să merg la t.v. Nu cred că reușesc (la compania a 4-a)

26 aprilie, luni, '76.

La instrucție de noapte cu Emil - diverse amintiri despre clanul familiei mele: cu tanti Lucreția, Geta Rotundu, Cornelia. Eu cu soră-mea când eram mici. Sentimentele mele de nedreptățit când ne-au pus la masă într-un colț - s-a trezit în mine ambiția și simțul nedreptății. Ce subiect pentru un roman "Donul liniștit" citadin! Trebuie să mai reflectez la acest subiect. Să nu uit. Să pornesc un studiu. Cele trei generații: Bunicul, Tata, eu și toate neamurile noastre. Să scriu câteva povestiri scurte referitoare la acest clan al familiei mele și apoi să trec la roman.
Nu-i prea mult ce năzuiesc?
Dimineață minunată. La instrucție. Prietenia se adâncește cu Emil. Am terminat serviciul la măturat.

27 aprilie, marți, '76.

M-am gândit: Să-l citesc pe Shakespeare și să fac o colecție de vederi. Și străine. Să corespondez neapărat cu ruși.
Dimineața instrucție la un IAS. Tragerea cu AG 7. Singuri. Am stat uitați într-un șanț.
Apoi instrucție de noapte. Culcat ca vițeii într-un colț al saivanului. La întoarcere mers spre dimineață pe străzile din oraș (Rădăuți) și pe la casa camaradului nostru Vlad Sabie-Victor, un ciudat. Citit din Meredith. Merge greu. Nu-mi place ori pur și simplu nu am chef să citesc.
Planul cu clanul familiei mele e pasionant. Ard de nerăbdare să încep ceva concret.
Nu știu de ce nu primesc scrisori (nici de acasă măcar).
Să mai scriu Cameliei sau Feliciei? Las pe la sfârșitul armatei (Cameliei).
"Gagiul" pomenit iarăși de bunătățile din satul meu, mă refer la vin. Ce oameni! "Gagiul" e lulea după o pițipoancă.
Ce e și cu Vărul! Am găsit în vestonul lui o scrisoare de la prietena lui. Nu e proastă.
Unii s-au închinat și au mâncat pască sfântă. Discutat lucruri interesante cu Vărul, Natima, Lică, Aurel. Despre orașele românești (Călinescu), politica comunistă cu privire la stat (Ardealul și ungurii), București - metropolă.

28 aprilie, miercuri, '76.

Sculat pe la 8.30. Program lejer. Mâine la fel și toată săptămâna. Din cauza "măsurilor speciale" (ce comicărie și cu "măsurili" astea - nota mea de azi) nu mai facem tragerea cu AG 7 și grenade. Azi venit telefon "de sus" (mi-a spus lentul) pentru mine. Sper să nu influențeze în rău "măsurile speciale". Două scrisori: de la Lala și de acasă, în care mi se comunică faptul că s-a intervenit unde trebuie. Lalei nu-i mai răspund ca să nu devin un cerșetor de scrisori. După amiază meciul cu Jiul. 4-0 pentru Poli. Frumos!
Făcut sectoare ca să putem merge la meci, dar dat peste cap.
Schimbat bocancii. Bocanci buni, noi - 27 adică 41. Acceptabili. Mai citesc câte ceva și mă culc.

29 aprilie, joi, '76.

Dimineața la dealul Burla. La întoarcere bețivănărie (Stanciu a rămas în fân la un cetățean - era prea beat). M-a dezgustat. Ca și pe Emil. Filosofia mea epicureană, la început glumeață, se transformă în ceva serios. După amiază citit. Emil s-a certat cu Borcan - un țigan ungur. De fapt, Borcan era beat și... după cum "in vino veritas", s-a dezvăluit în suflet ce e: un animal monstruos. Dar, în definitiv, fiecare gândește în felul său. Eu și Emil - altfel. Cine gândește bine? Noi, fără îndoială. Trebuie să fim optimiști.
Instrucție de noapte. Iar "licoarea dracului". Dezgustat.
A fost frumos în pădure la Burla! Cu Emil și Gioni. Văzut veveriță, cuiburi de păsări. Fost în satul de țigani, cu closetul "sexy", acoperit cu celofan. Văzut o ciobăniță candidă în cojocel. Ea și toate evenimentele de azi m-au făcut să mă gândesc la o posibilă povestire cu subiect istoric (cu beții ca în Clopotul din Islanda, de urmărit mai mult psihologia, filosofia decât culoarea istorică).
Aștept mâine "comoara din lacul de argint" (permisia). Ori poimâine.