Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Dialoguri  Sageata  Interviuri

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Dragoş Lumpan: Riscăm să ne pierdem şi energia, şi entuziasmul în lamentări puţin rodnice


Simion Buia, un interviu cu Dragoş Lumpan

15.12.2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Artistul fotograf Lumpan (www.lumpan.ro) este un individ aparent normal. Ba chiar tânăr. Pentru unele dintre agenţiile de advertising din România, Dragoş Lumpan este o carte scrisă. Domnia Sa a început de mulţi ani să-şi câştige existenţa din fotografia de produs, dacă se poate spune aşa. Şi continuă, nu fără succes. De asemenea observăm în fotografiile sale o cursivitate a naraţiunii fotografice, mai ales când se apropie de oameni şi animale.

Animalele, aidoma nouă, sunt într-o permanentă mişcare, ca în fotografiile semnate Dragoş Lumpan, expuse nu demult (mai 2006) la Galeria Posibilă din Bucureşti (str. Popa Petre Nr. 6, email:
[email protected], curator Matei Câlţia). Cele 11 fotografii, grandios executate, la dimensiuni considerabile - aduc puţin a Picasso, a Dali, a Miro. Expoziţia poate fi vizitată în continuare sub formă de album virtual la editura LiterNet: Fotografii mişcate. Dragoş Lumpan este freelancer pentru National Geographic România; membru UAP (Uniunea Artiştilor Plastici); UCIN (Uniunea Cineaştilor) şi AAF (Asociaţia Artiştilor Fotografi). Ca licenţiat al Academiei de Teatru şi Film din Bucureşti, secţia FILM, a fost director de fotografie la câteva filme de lung şi scurt metraj, unele premiate. Interesant, nu? Dar fascinant rămâne, totuşi, misterul prin care domnul Lumpan a devenit în loc de preot creştin ortodox - căci a absolvit Facultatea de teologie pastorală în 1999 - un fotograf care imortalizează creaturile lui Dumnezeu.

Simion Buia: De ce "mişcate"? Fotografiile.
Dragoş Lumpan: E o serie începută acum vreo 7 ani. În acea perioadă lucram mult în studio, făceam mai mult fotografie de reclamă, comercială, statică, şi poate dorinţa de a (mă) mişca m-a făcut să urmăresc şi un alt gen de fotografie, această atitudine venind ca o contrabalansare a unei fotografii foarte riguroase, rigide, clare. Nemişcate.

S.B.: Cum au fost fotografiate? Digital? Seara, ziua? Văd aici o imagine care "imită" filmul infraroşu. Sunt "întoarse" din soft?...
D.L.: Toate fotografiile de aici sunt făcute din maşină, care uneori mergea destul de repede. Fotografiile cu vaca şi măgarii sunt făcute în România, păsările în drum spre Photokina, iar celelalte în savane din Africa: în Kenia şi Tanzania. Toate, desigur, au legătură cu prea multa mişcare a noastră, de zi cu zi, utilă ori ba. Nu sunt "mişcate" în nici un fel din calculator. Ele aşa sunt pe suportul original. Sunt mişcate doar din fotografiere. Sunt făcute cu teleobiective, cu timpi relativ lungi. Cele din Africa sunt realizate în condiţii de iluminare slabă: dimineaţa sau seara. Cea cu bivolul (care aduce a film infraroşu), e făcută seara târziu, animalul fiind luminat de felinarul unui lodge (minimotelul rezervaţiei din savană).

S.B.: Care este suportul original?
D.L.: Cele din Africa sunt făcute cu un Nikon D 70, digital aşadar, folosind 3 teleobiective între 100-500 mm, la deschiderea maximă. Celelalte sunt făcute ziua în amiaza mare, pe negativ de 35 mm, cu aceeaşi tehnică (desigur, cu diafragma închisă).

S.B.: Alte animale?...
D.L.: În numărul din iulie 2006 al revistei National Geographic din România a apărut un articol despre caii din România fotografiaţi de mine. Am lucrat mai bine de jumătate de an pentru aceste imagini.

S.B.: Ce vă deranjează, în mod special, ca fotograf în această ţară fotogenică, dar barbară?
D.L.: Încerc să observ / discut / fotografiez partea frumoasă a lucrurilor. Urâtul e prea evident, prea comun, prea aproape de noi, şi riscăm să ne pierdem şi energia, şi entuziasmul în lamentări puţin rodnice.

S.B.: Cum vi se pare nivelul profesional al fotografilor din România?
D.L.: Mai ales în ultima vreme, de când e mult mai uşor să vezi fotografiile pe internet, am avut surprize foarte plăcute cu mulţi fotografi, mai ales tineri. Valoroşi.

S.B.: Enumeraţi?
D.L.: Ohhh, nu. Poate omit pe cineva şi apar iritări. Breslele româneşti sunt foarte sensibile.

S.B.: Proiecte pe 2007?
D.L.: Aş dori să realizez câteva expoziţii personale. Să public un album, al doilea cu monahi, cu fotografii de la o mânăstire de la Muntele Athos. Să continui câteva proiecte / serii personale. Şi să continui linia de fotografii publicitare, în special în zona culturală... E aparent o contradicţie în termeni, dar e posibil: împreună cu Dragoş Buhagiar am realizat câteva afişe pentru mai multe festivaluri culturale. Anul acesta am făcut fotografiile pentru campania Sibiu 2007 - Capitală Culturală Europeană. Am lucrat cu agenţia GAV Scholz & Friends Bucureşti. Au apărut deja 4 vizualuri de tip publicitate. A mai fost şi o expoziţie de grup, cu fotografii din Sibiu, care se plimbă prin Europa.

S.B.: Ce faceţi acum?
D.L.: La începutul lunii decembrie 2006 se va lansa un album cu fotografii pe care le-am făcut la mânăstirea Sihăstria Putnei. Albumul conţine aproximativ 80 fotografii A4 şi încă pe atâtea mai mici. Fotografiile sunt însoţite de scurte citate din sfinţi părinţi, scriitori bisericeşti, călugări contemporani. Albumul apare la editura mânăstirii Sihăstria Putnei. Din decembrie albumul se va vinde pe piaţă. (Notă: O versiune în format electronic complementară volumului pe hârtie a apărut la Editura LiterNet)

S.B.: Mulţumesc pentru interviu.

P.S. Mi-e imposibil să nu redau câteva rânduri ale marelui, blândului fotograf Dinu Lazăr: "Imaginile domnului Lumpan sunt neconvenţionale, sunt dincolo de posibilul asalt al inginerilor din fotografia românească, sunt mai aproape de desenele primordiale cu scene de viaţă pe care le-am văzut în picturile rupestre din munţii Tassili sau la Lascaux, sunt ca o chestie de fluidă răzvrătire împotriva imaginilor clare, bine expuse, academice, care nu mai spun nimic pentru că azi nu mai e o artă şi nici un meşteşug să faci o imagine clară şi bine expusă - face aparatul singur asta. Cine poate, îşi mută bagajele pe tărâmul poeziei şi rezistă, şi încearcă să facă uneori o expoziţie grozavă cu lucrări cu preţuri adevărate (pe la o mie de euroi bucata), aşa cum face domnul la care ne referim."

(Interviu preluat din Fotomagazin, decembrie 2006)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer