Liviu Malița: Dramaturgia românească din perioada comunistă este, după 1989, puțin prezentă în repertoriile teatrelor. Care credeți că sunt explicațiile?
Ovidiu Lazăr: Am crezut și cred în dramaturgia românească. Cu sincope și cu denivelări, ea reprezintă adecvat starea teatrului autohton și, mai ales, starea societății românești. Nu pot să nu constat însă că există o anume reținere în a o frecventa spectacologic. De vină sunt, în primul rând, regizorii și, parțial, actorii. Din acest punct de vedere, directorii de teatre sunt, într-o majoritate malignă, ignoranți și opaci.
L.M.: Ați fi interesat să montați o piesă aparținând acestei dramaturgii? Care ar fi aceea? De ce?
O.L.: În ce mă privește, am coordonat proiectul "Dramaturgi români de azi" al Teatrului Național din Iași, început în anul 1994 sub directoratul lui Ioan Holban, care s-a desfășurat, cu succes autentic, pe parcursul câtorva stagiuni bune. Am citit (multe!) și am montat (mai puține...) texte recente și cred că sunt unul dintre puținii regizori care posedă o radiografie viabilă a calităților și a defectelor dramaturgiei românești de la 1980 și până azi. Ceea ce mă determină să afirm, în deplină cunoștință de cauză, că ea există și că are respirație proprie.
Pe aceeași linie, sunt participant activ al proiectului "Lecturi la Cub", al aceluiași Teatru Național din Iași, inițiat în stagiunea 2019-2020 de către directorul-regizor Cristian Hadji-Culea, un proiect viu, ba chiar terapeutic sub aspectul "valabilității" scenice a dramaturgilor actuali. Îmi amintesc apoi cu drag și cu mândrie că am sprijinit cu spectacole realizate de mine "Colocviile naționale de dramaturgie contemporană", organizate cu aplicată îndârjire de către sincer-regretatul Mircea Ghițulescu.
Ca regizor angajat al Naționalului ieșean (din 1987!) și ca om de teatru profund și definitiv atașat culturii naționale, știu sigur că dramaturgia românească există, că e cel puțin frecventabilă și că poate provoca spectacole valoroase. Dacă o cauți, dacă o cercetezi implicat, dacă o tratezi scenic cu aceeași seriozitate profesională (și profesionistă!) cu care tratezi, de pildă, un text clasic și, mai ales, dacă îți asumi curajul de a crede în ea...
Cunosc operele câtorva dramaturgi români cu certă vibrație de spectacol: D.R. Popescu, Dumitru Solomon, Romulus Guga, Iosif Naghiu, Vlad Zografi, Ion Băieșu... Unora le-am montat textele, pe ceilalți încă îi "adulmec". Sunt însă doi scriitori care, chiar dacă provin din "contemporaneități" diferite, fac parte din fibra intimă a condiției mele de regizor: Matei Vișniec și Teodor Mazilu.
După Caragiale, Teodor Mazilu este, din punctul meu de vedere, cel mai adânc diagnostician al "românismului". Poate de aceea am montat, înainte de 1989 - o dată - și după 1989 - de trei ori -, în variante scenice complet diferite, Proștii sub clar de lună. E un text care își remodelează sensurile, mereu consonant cu spasmele societății românești. Așa că nu exclud o a cincea variantă de spectacol...
Textele teatrale ale lui Matei Vișniec sunt mai mult decât piese de teatru. Au o metafizică magnetică, provoacă stări și dislocă gânduri, pun în mișcare o anume neliniște benignă, pe care o purtăm în noi de la o zi la alta, fără a o înțelege de cele mai multe ori, dar resimțind-o intempestiv, atunci când apucăm să privim în noi înșine. Am montat Ușa în premieră absolută, la Teatrul "Mihai Eminescu" din Botoșani, Negustorul de timp, la Teatrul Național "Vasile Alecsandri" din Iași, în premieră națională, spectacol cu un succes deosebit într-un turneu din Spania, și Cabaretul cuvintelor, în același teatru, care a impresionat și la "Întâlnirea Teatrelor Naționale" de la Chișinău (Republica Moldova). Am în portofoliul de proiecte două texte recente ale lui Matei Vișniec. Curând va veni și vremea lor...
Așadar, am crezut și cred în dramaturgia românească.
*
Acest text face parte din volumul Să nu privești înapoi. Comunism, dramaturgie, societate, apărut în anul 2022 la Editura Presa Universitară Clujeană, volum care poate fi achiziționat de la libraria.ubbcluj.ro/
(volum coordonat de Liviu Malița)