|
Copiilor nu le mai dau bomboane le pun în frigider pentru colivă un an lipesc de altul, cu salivă şi-ascult un madrigal de tirbuşoane. Cînd Dumnezeu îmi scuipă-n cap seminţe constat că viaţa n-are chichirezuri cruce nu-mi fac decît pe la botezuri sau la vreun parastas de conştiinţe. De ce-ar veni la mine moşcrăciunii? de jucării nu m-am atins de-o vreme. În loc de mulţumesc îngaim blesteme cum bîiguie la balamuc nebunii. Nu-mi pasă dacă Dumnezeu se naşte eu mă aşez în rînd cu muritorii. Prin geamu-nchis înjur colindătorii şi-ncerc să dorm. Treziţi-mă la Paşte... |
0 comentarii
Arhiva rubricii
Tradiție și datină, Emanuel PârvuCrăciunul este ce alegem noi să fie!, Diana ManeaCrăciunul în noua mea lume, Anca Denisa Clenci-AmzaRegistrul sărbătorilor de iarnă, Sabina IvașcuMoșu', Mira WolfToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Povești de Crăciun la LiterNetFelicitările Fundaţiei Hope and Homes for Children RomâniaPublicitate