|
Copiilor nu le mai dau bomboane le pun în frigider pentru colivă un an lipesc de altul, cu salivă şi-ascult un madrigal de tirbuşoane. Cînd Dumnezeu îmi scuipă-n cap seminţe constat că viaţa n-are chichirezuri cruce nu-mi fac decît pe la botezuri sau la vreun parastas de conştiinţe. De ce-ar veni la mine moşcrăciunii? de jucării nu m-am atins de-o vreme. În loc de mulţumesc îngaim blesteme cum bîiguie la balamuc nebunii. Nu-mi pasă dacă Dumnezeu se naşte eu mă aşez în rînd cu muritorii. Prin geamu-nchis înjur colindătorii şi-ncerc să dorm. Treziţi-mă la Paşte... |
0 comentarii
Arhiva rubricii
Un espresso de Crăciun, Fabiola StoiCrăciun 1994 - o amintire, Cristina Alistar-GaboutyVisul, Răzvan DițescuTradiție și datină, Emanuel PârvuCrăciunul este ce alegem noi să fie!, Diana ManeaToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Povești de Crăciun la LiterNetFelicitările Fundaţiei Hope and Homes for Children RomâniaPublicitate