Oamenii obişnuiţi suferă îngrozitor când sunt nevoiţi să trăiască pentru o vreme sau definitiv departe de casă, departe de ţară. Când vine Crăciunul, este şi mai greu.
Greu a fost şi pentru elite:
Amundsen, vestitul explorator, a suferit destul lângă focile docile. Crăciunul departe de casă l-a întristat pentru că nu l-a întâlnit pe Moş Crăciun şi nici Moş Crăciun pe el.
Portretele epocii cu Napoleon ne arată un personaj serios şi îngrijorat, când de fapt era trist că petrecuse deseori Crăciunul în războaie, departe de Paris, Franţa şi Josephine.
Cleopatra n-a suferit, pentru că egiptenii aveau alte sărbători.
Nebunii din ospiciu n-au plecat niciodată nicăieri, deci nu simt nimic. Acelaşi lucru îl spun şi ei despre noi.
©
Foto Marta Tomşa
În blocul în care locuiesc, la intrare, cineva a pus lângă brad un Moş Crăciun electric. Moşul este băgat în priză şi motoraşul ruginit din interior îi roteşte, cu încetinitorul, braţele şi capul îmblănit (ceva între mişcările unui robot şi ale unui câine de catifea bălăngănind din cap în spatele maşinii). Din când în când, din măruntaiele alcătuirii răzbeşte câte un mic trosnet, semn că e viu.
Oare ce simt păpuşile, de Crăciun?
Departe de ţară, departe de casă înseamnă un balon mare şi roşu pe dinăuntru care conţine interiorul tuturor fiinţelor şi lucrurilor care, la rândul lor, conţin prin interiorul lor balonul din afară. Prin complementaritatea culorilor, bineînţeles că balonul este verde în exterior. Sau orice altă culoare.