Postmodernism

" ...povestea este în întregime adevărată, de vreme ce am născocit-o de la un capăt la celălalt..."
Boris Vian


Scufiţa Roşie mergea veselă prin pădure, cărând un coşuleţ doldora cu bunătăţi. Sărea când într-un picior, când în celălalt şi cânta un cântecel: "M-am săturat de patul meu de-acasăăăăăăă / Cearşafurile nu mai îmi zâmbeeeeeeesc....." Nu-şi aducea aminte restul versurilor, dar nu se îngrijora. Foarte curând avea să ajungă acasă la Bunicuţa - fumul vetrei se vedea deja peste copaci - şi negreşit va asculta restul cântecului la radio...
- Fumul vetrei Bunicuţei se vede deja peste copaci! se îngrijorară Fraţii Grimm. Unde naiba e Lupul ăla?
Scanară iute toată pădurea: nici urmă de Lup!
- Hai la el acasă!
Zis şi făcut. Lupul dormea dus, sforăind de zăngăneau geamurile.
- Ce faci, Lupule!? se indignară Fraţii Grimm. Tu dormi şi Scufiţa Roşie e gata să ajungă la Bunicuţa! Nu trebuia să-i ieşi în cale, s-o sperii şi aşa mai departe?
- Mmmmm-grhhhh-mmnnnm...., zise Lupul.
- Haide, scoală, treci la treabă, ţi-a mai rămas foarte puţin timp, fumul vetrei Bunicuţei se vede deja peste copaci!
- Mmmmnnffff-norghhhhh-mmmmonnnnhhhh! zise Lupul, întorcându-se supărat pe partea cealaltă.
Dar Fraţii Grimm se supărară şi ei.
- Gata cu gluma, nu ne strici tu povestea! Ai contract de ficţiune, ştie o lume întreagă!
Începură să tragă de aşternutul Lupului, să-l zgâlţâie, să-l împungă cu creioanele, doar-doar s-o trezi. Fiara mormăi o vreme, protestă cum ştia mai zgomotos dar, neavând încotro, se ridică în cele din urmă în capul oaselor, se întinse, se scărpină pe burtă, cu ochii cârpiţi. Arăta de mai mare mila - mahmur, ciufulit, urduros, cu coada pleoştită - nici chip să-ţi treacă prin gând că Scufiţa Roşie s-ar putea speria de el măcar o clipă!
- Ce-ai păţit? - îi înduioşă întrucâtva curiozitatea pe Fraţii Grimm - ai chefuit peste măsură?
- Lăsaţi-mă dracului în pace, horcăi sfârşit Lupul. Toată noaptea am dansat cu Kevin Costner!