Viața-i nedreaptă Sabino, boscorodea hodorogit mamă-sa. Te poți înțepa într-o așchie și-atunci când te plimbi pe nori sau pe câmpu-nflorit, darmite când mângâi o inimă. Ce crezi, că dacă-ți arată acu' zâmbet și-ți zvârle niscaiva dulcegării înseamnă că totu-i lapte și miere? Bag seamă că ți s-a urât cu binele. Ia pune mâna și dezghioacă mai iute știuleții ăia, că orătăniile n-așteaptă după visele tale aburite. Că n-a fi Gheorghe și-a fi altul, același aluat de frământat, aceeași pită de mâncat.
Cami Neagu
Yuki purta rochia albă în fiecare sâmbătă, albă, ca o zăpadă proaspăt cernută pe crestele munților. O purta numai primăvara când străbătea parcul pe sub cireșii bătrâni, gârboviți de greutatea crengilor masive. Erau înfloriți și parfumul lor se agăța de gleznele ei. Desculță talpa atingea iarba neatinsă de roua dimineții și la întoarcerea către casă, florile de cireși, ca o mantie roză, se lipeau de rochiță ca un sărut fierbinte. O așchie de fetiță. Bunicule, nu citi povestea cu zâne, azi eu sunt prințesă. Vezi?
Monica Steta
Vino la cafenea, la 12, am ceva să-ți povestesc, zice Vio și închide telefonul fără să mă mai salute. O aștept curioasă. Ajunge abia suflând. Am terminat-o cu Nelu. Păi? Pufăie. Mi-a făcut cadou un dildo. Pe bilețelul din cutie mi-a scris: pentru serile când nu pot să fiu cu tine. L-am sculptat după modelul tău preferat. Ce drăguț din partea lui, încerc eu o abordare liniștitoare. Zău? Ginecologul de la care vin n-a fost de acord. Mi-a zis, doamnă, cred că a folosit lemn de esență moale. Că-i nenorocire aici.
