O ieșire ți-ar face bine, îi spusese el. O seară la restaurant cu acel cuplu drăguț, singurii prieteni rămași. Vorbe, complezențe, banalități. La aflarea veștii, și-a pus masca ipocriziei, a schițat un zâmbet. Răul urca prin ea ca o sevă murdară. Acasă s-a smuls din brațele lui, s-a aruncat urlând pe covor. Îi ura pe toți, se ura pe ea. Cu guri hulpave hăul părea să o soarbă. Către dimineață, s-a ridicat. Da, mamă, negrul de la tine l-am luat, a spus chipului din oglindă. Doar că sunt neroditoare. Ca orice așchie.
Laura Stanciu
Așchie e un sătean din Pârjol. Dacă-l vezi pe drum, din spate, nu-l deosebești de un bărbat vânjos. Când îl privești din față, ți-e clar că numele i s-a întipărit pe chip. Are obrajii supți, ochii adânciți în orbite, gura cât o mură. Băiatul lui de opt ani e de râsul clasei. Slăbuț, cu vocea moale, parcă ar cere răutatea colegilor. Tatăl îi ține partea și îi dă curaj: Lasă, fiule. N-ai sărit prea departe. Dar Așchie cel mic ar vrea să sară mai departe, așa că se antrenează la sărituri în curte.
Cristina Caliman
Era amorezat lulea. A făcut ce a făcut și s-a dus să o ia pe Carla de la aeroport. La întoarcere, numai la sex i-a fost capul, o privea ca boul. Într-o pădure, a oprit mașina. Au luat-o printre copaci și el a lipit-o de unul. Ea fremăta, excitată. I-a mușcat buzele pasional, i-a ridicat fusta. Și-a dat jos pantalonii și s-a proptit cu mâinile de copac să aibă sprijin când o pătrunde. În cap îi sunau trompete, vestind orgasmul. O așchie i-a pătruns în deget. Durerea vie din inelarul stâng i-a amintit că e însurat.
