Se îndrepta spre ieșirea amfiteatrului cu pași moi sprijinindu-se în baston. Isprăvise încă o sesiune. Se opri în ușă privind în sala goală cu nostalgie. Pe holuri studenții îl salutau cu respect. Mulți nu-l cunoșteau. Le răspundea uitându-se în ochii lor căutând ceva parcă. Încă un examen și i se va împlini cel mai mare vis. Facultatea de drept își deschisese porțile pentru el poate prea târziu. Vecinii și fiica îl luau peste picior. Termină printre primii. La cei 70 de ani era mai fericit ca niciodată.
Denisse Oana Rădoi
Am de recuperat 18 ani pierduți iubindu-te. Cu dor, nebunie și lacrimi stoarse din perna udă. Câte secunde încap în 18 ani sumbri și dureroși? Tot atâtea câte încap în 18 ani de bucurii și drăgăleli împărtășite. Dar intervalele nu sunt egale. Cum să compari secundele de frig al iernii cu cele de primăvară însorită? Însă nu regret acest timp petrecut dorind. Pentru că am iubit Universul până la cel mai îndepărtat quasar doar pentru că îți e contemporan. Și îi aștept înapoi, întrupat, mesagerul.
Vlad Mușat
Lupi tineri urlă agitați la lună. Vin după ea. Au simțit miros de femeie singură. E vina anotimpului, primăvara, că ne dă speranțe. Am fost prima ei dragoste și nu am acceptat să fiu înlocuit. La 70 de ani am devenit criminal. Mă căiesc, dar gelozia a ascuțit lama cuțitului. O femeie de 30 de ani care nu m-a mai putut iubi a devenit hidoasă. În semn de prețuire, am să mă ung cu sânge din inima ei și am să mă arăt fiarelor. Vor face dreptate. Se vor răzbuna că nu le-am permis să se domesticească.
