În luna următoare, când m-am întors în sat, m-am dus direct pe dealul din spatele casei. Nu văzusem casa goală. Pentru mine, sub acoperișul de la poale, bunica încă trebăluia în bucătărie, vorbind ca de obicei cu Dumnezeu despre fiecare dintre noi, cei ai ei. Când cerul s-a făcut cort de stele și ferestrele vecinilor s-au stins, am intrat încet în casă și m-am culcușit pe patul din bucătărie, visând că timpul are răbdare cu casa și cu noi, pentru că bunica stă chiar acum, și în veci, la un ceai cu Dumnezeu.
Paul Dârvariu
Prin curtea mea curge vesel un pârâiaș. Îl iubesc și îi păstrez curățenia ca pe cea a propriului trup. Mai la vale, el se varsă într-un alt pârâu ce ajunge în Vâlsan. Vâlsanul se varsă în Argeș și de acolo, prin filtrări repetate, devine apă potabilă. Mi-ar plăcea să știu că măcar câteva molecule din apa pârâiașului meu ți-au astâmpărat setea. Dar tu nu obișnuiești să bei apă de la chiuvetă. N-am ce face. Trebuie să mă mulțumesc cu gândul că pârâiașul te alintă în locul meu, în timpul dușurilor.
Lucian Domșa
L-a zărit pe peron, îmbrăcat în pardesiul lui cenușiu, ponosit. Ea a pus geamantanul jos și i-a surâs. El i-a făcut cu mâna și s-a grăbit s-o-ntâmpine. S-au îmbrățișat atât de strâns, încât timpul s-a oprit, respirând ușurat. Sărutul lor plin de patimă a trimis soarele după un nor. S-au desprins într-un târziu, privindu-se-n ochi, fără să rostească vreo vorbă. Călătorii treceau pe lângă ei, zâmbindu-le. Impiegatul i-a privit preț de câteva clipe, apoi a ridicat din umeri. Timpul și-a strâns aripile și a suspinat.
