Uitase de ea. Cu înverșunare. De fapt uitase de el. De la cearta aia cretină pe un subiect iluzoriu, mândria i-a ținut departe un sfert de veac. Și acum, ce? Să aprindă iar focul? Din scânteia de atunci? Le-a ars mocnit și le-a topit destine și vieți. Să sufle în flacără după ce au suflat în iaurt? În ochi le dansau văpăi. Se priveau, citindu-și timpul trecut. Știi ce zic? Hai să punem ciorba aia la încălzit. Că doar n-om muri de două ori. Ce-o fi o fi. Și au trăit fericiți până ce li s-a răcit.
Sanda Burță
Dumnezeu a zis că nu-i bine să fie omul singur și a mai făcut un om da' când ăia au căzut în păcat i-a trimis în lume cu mâna goală, măcar o boccea să le fi dat să-și ia cu ei ceva, de dor, zicea tata în timp ce meșterea valize da' el le spunea tovarăși de drum. Așa mi-am câștigat pâinea și eu, gândeam că-s ăl mai bun. Acum știu că Domnul a făcut o boccea, suflet îi zice. Pietrarul puse deoparte ciocanul și dalta și-și șterse mâinile de praf. Era cel mai lung epitaf pe care-l scrisese vreodată.
Ionuț Tuhoarcă
Aș vrea să te privesc. Să te ating. Să-ți trec mâna prin părul tău frumos. Să te aud. Să mă pierd în ochii tăi. Să te bucur. Să te fac să râzi. Să fac clătite și una să-mi cadă în cap. Să poc-poc floricele. Să-ți fac o cafea de-aia bună. Să-ți fac cel mai bun lapte cu fidea din lume. Aș vrea să-ți spun că te iubesc. Te visez. Aș vrea să-ți spun că băiatul e bine. Crește voinicul. Să mă găsesc aș vrea. Dar nu mai pot. Aș vrea să-mi spui. Noapte bună, gogonaș, gogoloș, gogoșar.
