Sunt o umbră invizibilă ce ți s-a lipit de trup. Îmi place să te privesc cum îți aprinzi calm țigara și preocupat, rămâi cu ea între dinți, iar fumul îți învăluie hulpav chipul. Se mai întâmplă uneori să tresari și să te întorci brusc, ca și când m-ai simți în spatele tău apoi, mirat, îmi adulmeci parfumul. Nu știi că sunt chiar acolo, cu tine, lângă tine, în tine, adânc impregnată în piele. Țigara îți frige buzele, o scuipi și înjuri încet. Fredonez o melodie și dansez lasciv cu gândurile tale.
Răzvan Drăgoi
Sunt Vasile Brahmaputra, din taraful psihedelic al lui Mitică Șambalagiu', adevăratul urmaș al marelui Nirvanu'. Așa cum știți, avem trei mandalagioaice care distrag și distrug atenția publicului, pe bază de șolduri și nu numai. Dar, când am cântat Lambada Neagră, de Porcofiev, au dat doar un pic din fund, cauză a disperării și reîncarnării publicului țintă. Cică e din solidaritate cu Bah, marele atlet neamț specializat în fugi. Am scris aici, că poate citește și doamna Protecția Consumatorului.
Fabiola Stoi
Poet înecat în gânduri, îl durea mereu inima și nu găsise încă leac. Se căutase pe la doctori, dar junghiul nu pleca și basta. Așternea pe coli versuri pline de spini. Se obișnuise cu durerea, cum se obișnuiseră cu privirile lui morocănoase și vecinii: Vivi de la unu, șoferița astrală, Gigi instalatorul de căi nervoase, domnul Nae, corespondent special pentru lumea de dincolo. Când apăru Ea pe scări și o privi în ochi, inima lui avu un zvâc, durerea dispăru instantaneu și buzele lui rostiră fără gând: Dansezi?
