Blugii cu talie joasă dezveleau fără jenă un fragment din pielea ei măslinie. Se unduia cu mâinile în aer, învăluită în ceața densă născută din zecile de țigări aprinse. M-a hipnotizat fără eye contact, doar cu cinci unghii french planând peste sânii evidențiați de un tricou mulat. N-am rezistat în fața dansului ei mistic. Ce nume are mama ielelor? Kaoma. Exact ca? Da fix ca, mi-a retezat-o cu indiferență. Nu te-am mai văzut prin Jessy Pub. Nici n-o să mă mai vezi. Nu sunt de aici. Și a dispărut în noapte.
Paul Dârvariu
De la nunta din Pipirig nu-mi amintesc decât perechea aceea de dansatori. Ai văzut La strada? Nu? Păcat. Arătau fix ca Zampano și Gelsomina: el un vlăjgan de doi metri, gen lucrător cu drujba, ea o minionă blondă și fragilă. Au făcut spectacol, nene. Îți zic doar figura finală: a învârtit-o ca pe-o clătită în aer, și-a aruncat-o pe grumaz, a tras-o printre picioare și apoi a ridicat-o la piept. Zici că n-are legătură cu tema? Are. Sârba aceea a fost de o mie de ori mai mișto decât Lambada voastră.
Vlad Mușat
1994. Abia mă făcusem bine de pojar. Am profitat de plecarea alor mei la piață și am ieșit pe geam. Prietenii m-au salutat bucuroși. Imediat mi-am făcut loc în echipa Braziliei. De cealaltă parte, Italia, băieții care locuiau în cartierul aflat la 10 minute de al nostru. Miză mare, un album Panini World Cup completat, pe care îl punea la bătaie nea Aurel, cel care îngrijea terenul. 14-14 și deodată îl aud pe nea Aurel că strigă. Ultima fază. Eu, Romario, am driblat doi copii și-am șutat cu sete. Dança da vitória.
