Luni, n-ai chef azi. Marți, ai o mare migrenă. Miercuri, nu ai cum, că te trezești foarte devreme. Joi, ai o durere de burtă. Vineri, nu ai cum, că de-abia ai mâncat și te simți balonată. Sâmbătă, ai probleme la serviciu și nu-ți stă gândul la asta. Duminică, nu ai cum, că mergi la doctor dimineață. Luni, ce ghinion, ai chef, dar ți-a venit. Marți, Miercuri, Joi, Vineri, same shit, different day. Sâmbătă, nu ai cum, că doarme copilul în sufragerie și ne aude. Duminică, mă, tu ești chiar obsedat?
Ionuț Tuhoarcă
Era un amestec diform de deșteptăciune tăcută și prostie crasă. Te trăsnea cu mirosul lui înfundat de clor, țigară amară și băutură ieftină. Își câștiga traiul frecând la toalete. Juca la ruletă sume infime. Dădea cu zarul, cu cartea. Citea din interes. Bătea pe oricine la șah cu armele lui. Plângea la desene animate. Avea o amantă. O pierdea ocazional la poker. Nevasta îi plecase de mult după altul mai rău. Unchiul pe care viața nu l-a vrut. Până într-o zi când a spus. Stop.
Andrei Lămureanu
Un-doi, doi-trei, pulsa încetișor un fado, iar primăvara era departe. Cafeaua, băută pe jumătate, viața la fel. Îngândurat, aprinse o țigară. O explozie sinucigașă de fum alb, amestecat cu definiții posace. Geamul murdar îi oglindea ridurile, coagulate într-un zâmbet îmbătrânit timpuriu. Pe alee, un bețivan vorbea tare la telefon. Oamenii cu suflet simplu vorbesc tare, se gândi. Ai pe cineva, ești fericit, sfâșia bețivul liniștea dimineții. N-ai pe nimeni, mori bolnav și singur. Prăpăditule, peroră el, ai sau n-ai?
