Ai? Am, dar trebuie? Trebuie, altfel n-aș întreba. Îi strecor în palmă bănuțul, îl încearcă cu dinții și zice, intră, dar vezi că-i cu capsa pusă. Bâjbâi prin întunericul din cort, o voce hodorogită, fii atent la preș că-i gata să-și ia zborul. N-am venit pentru preș, am venit pentru lampă. Lampa-i stricată, a rămas fără duh. Îmbătrânise și dădea rateuri. Am plătit, zic. Mai am globul de cristal și mașina timpului. Pentru încă un bănuț primești numerele la loto, pentru încă doi crești mare cât ai zice pește. Ai?
Florin Tamaș
Când m-am născut eu prima oară mama nu era acasă că era la spital și tata era la fabrică și i-a dat o sticlă de țuică lu' nea maistru să-l lase la telefon și o întreba pe mama ai sau n-ai și ea zicea că nu și i-a lăsat numărul de centrală și interiorul și a sunat o asistentă și nea maistru l-a strigat pe tata în secție ai o fată mă și tata a zis ehh să fie sănătoasă și maistru a râs și i-a zis n-ai mă, ai băiat și tata a sărit în sus de bucurie și i-a dus pe toți la bere și s-a îmbătat și a uitat să vină să mă vadă.
Radu Gramatovici
În oglindă, dansam tot mai tare. Și săpam. Dansam și săpam până capul ei apăru dezgolit de toate imperfecțiunile lumești. Atât de frumoasă era. În realitate, brațul stâng mă strângea tot mai tare, probabil din cauza așchiei care din deget îmi tot urca spre umăr. Luai craniul și mă privii în minte cum îl țineam în mână până așchia ajunse în fapt să-mi străpungă inima și atunci pronunțai în oglindă: a nu fi sau a fi, care, firește, nu era o întrebare, ci un anunț, cum că toate fiind clare acum, puteam muri. Și murii.
