Părintele Agheasmie a oprit mașina la semafor. Din partea stângă a apărut un puști negricios cu o găleată-n mână. S-a apropiat și i-a făcut semn preotului să deschidă geamul. Boss, îț' spăl parbrizu'? Popa a dat din mână, fără să zică nimic. Cel mic s-a apucat de treabă. Ia uite, Iuby, i-a zis Corcodușa de pe scaunul din dreapta, arătându-i ecranul telefonului. Geacă de piele maro, pentru dame, numa' o mie de lei. Mi-o cumperi?, a mieunat ea. La culoarea verde a semaforului, el a țâșnit, cu parbrizul plin de spumă.
Ioana Clara Enescu
Încremenise pe scaun, în bucătăria mică, luminată doar de flacăra galben-albastră a brichetei ce-i aprindea țigările imaginare. Numai sunetul pietrelor frecate una de alta și focul pe care îl prelungea până simțea o mică arsură pe deget făceau ca vocea din mintea ei să tacă. Și-ar fi trimis dorul spre el, să-i umple, ca un parfum delicat, ridurile fine din jurul ochilor și adâncitura din clavicula stângă. Dar știa că nimic nu străbate vidul ce-o înghițise de când umbrele nu li se mai întâlneau nici măcar în vis.
Costi Gălățanu
Înalt, blond, ochi albaștri înghețați în aroganță, îmbrăcat în negru de sus până jos, doar fulgerele gemene de pe guler mai scânteiau lumină când și când, de fiecare dată când soarele își mai făcea și el curaj să iasă din norii de fum, Buchenwald Obersturmbannführer SS Karl Otto Koch nu inspira teamă printre deținuți, ci groază. Tocurile cizmelor negre se înfigeau zgomotos în asfaltul aleii dintre barăci, iar mulți dintre cei mai slabi leșinau la auzul zgomotului. Nu sunetul îi îngrozea, ci pielea umană a cizmelor.
