Ce naiba faci acolo? l-am întrebat buimăcită pe Jean-Louis, care meșterea cu o forfecuță de unghii la un tricou. Léa mi-a făcut acest cadou pe care bănuiesc că a dat un purcoi de bani, nu mă îndur să îl arunc, să nu o supăr și din motive care țin de ecologie. Logo-ul Hugo Boss nu este țesut sau brodat, ci aplicat, deci mă pot debarasa de simbolul rușinii, colaboraționism cu naziștii și muncă forțată, toate albite prin tehnici de marketing. Se reapucă de descusut, bombănind. Jean-Louis este profesor de istorie.
Mihaela Scânteie
În atelierul de croitorie era frig. Canaturile ferestrelor erau fragile, vântul își croia drum nestingherit. Hugo decupa un tipar de haină. De-o trece și iarna asta, se gândea. Ușa a fost izbită de perete. Strauss, membru de vază al Wehrmacht-ului, a intrat, însoțit de doi aghiotanți. Herr Boss, avem o propunere pentru tine. Avem nevoie de uniforme. Cumva o trece și iarna asta, a gândit Hugo și și-a aprins tăcut o țigară. Până la urmă, eu sunt un croitor. Cineva trebuie să croiască și uniforme, și-a zis.
Andreea Mihaela Murariu Moldovanu
Să-ți faci unul să semene cu tine, așa mă binecuvânta mama când nu mă atingeam de mâncare, din varii și absurde motive. Și mi-am făcut unul. Că pieptul de pui are coajă, că mazărea, dacă era bună se numea mazăbună, că ficățeii sunt făcuți din carne de căței și că ei trebuie iubiți, nu mâncați cu usturoi, că s-a săturat de mămăligă și vrea tătăligă, să nu se supere tati, că i se bălăngăne mâncarea în stomac la ora de educație fizică. Mi-a dat comandă de crème brûlée. Cică o să aibă tenul bronzat.
