Aud în dreapta și în stânga adjective din care nu mai înțeleg nimic. Naționalist, globalist. Tradiționalist, progresist. Nici nu-mi e limpede care-i rândul, iar fiecare voce ce urlă mă irită. Și nu de acum. Din totdeauna. Mi-aș dori ca rândul să fie despre bun simț și omenie. Dar în felul acesta devin, după vorbele unora, un idealist. Așa că nu mai zic nimic. Cine vrea să mă ia de mână, poate s-o facă. Formăm un rând al nostru. Unul fără așteptări. Poate format doar din oameni ce sar în ajutorul oamenilor. Atât.
Marina Borzescu
Vino să te întind în noaptea stelelor, îmi șopti prin păr. Ochii reci îi scânteiau lacom. Mergem, stau aproape, își puse ochelarii de soare. Voința era anihilată, urmam hipnotizată acest bărbat cu mers de felină. Apartamentul, la demisol era în întuneric total. Nu-ți place lumina? Uneori, și mă sărută. Pe podea, o mică rază de soare își găsise drum, m-am apropiat din instinct. Când incisivii lui mi-au atins gâtul, am tras brusc de perdea, lumina îl orbi, căzu. Dragul meu, acum știi cu ce mă ocup: vânez vampiri.
Silvia Ștefan
Pe tine da, pe tine nu, tu vii, tu nu. Hai și tu, hai și tu. Nu, jocul nu era așa. Toți stau la rând, ea trece și alege UNUL. El face un pas în față, e studiat și-apoi e luat de mână. Restul se uită, înșirați pe dunga albă. Câștigătorul are nume nou, i se va spune Dragul Meu și va avea parte de un tratament special. Bunico, tu ai avut un Dragul Meu? Pe moș-tu, dar acum s-a prăpădit. Toată viața m-am mândrit cu el. Să-ți zic una? Și el m-a ales din șirul de fete, numa' pe mine mă dansa învârtite.
