Cete de heruvimi înaripați pogorându-se din nori, cântând la harfe și aducând cu dânșii ciubere de smirnă pentru pregătirea sufletului răposatului întru înălțarea lină la ceruri. Doar ultimul, cunoscător pare-se într-ale locului, se rupse din ceată și ateriză-n în curtea vecină. Piti harfa în tufele de urzici, își netezi penele răvășite, scutură pletele cârlionțate și miorlăi mieros în fereastra întredeschisă: Costeluuuș, mai ai bereee?
Nicolae Popescu
Ah, ce-mi place fata asta. Urc după ea în metrou. Ea se așază, eu rămân lângă ușă. O privesc, are ochi de piper și nasul stropit cu pistrui. Oamenii din jur stau cu nasu-n telefoane. Doar ea scoate o carte din geantă. Citește. Se eliberează un loc lângă ea. M-așez iute, scot cartea din ghiozdan. Mă prefac că citesc, ochii-mi sunt în ceață, inima-n galop. Simt, mă privește cu coada ochiului. Hai, c-a mers. De-o săptămână îmi calculez mișcarea asta. Sunt hotărât s-o cuceresc, chiar cu riscul de-a mă apuca de citit.
Aurelian Țolescu
După un chef secret cu tot plutonul în iarna lui '86, când se umflaseră și prescurile în noi, am fost aliniați afară, în ger, să dăm socoteală. După ce Comandantul gărzii a înțeles veselia noastră bahică, ne-a lăsat aliniați și a plecat să cheme superiorul de serviciu. Câțiva pași și aude zgomot de stropitoare. Bobiță pășise în față, și-a scos mândria și uda platoul înghețat. Ce faci Bobiță? O glumă proastă tovarășe locotenent. A fost avansat șef de curățenie la sectorul WC-uri până la liberare.
