Am rătăcit printre gânduri ani întregi, ca printr-o pădure de mangrove. M-am împleticit, mi-am prins mâinile, picioarele, părul, m-am umplut de noroi. Am obosit. M-am lăsat în mocirlă ca o barcă de hârtie. Ofelia care nu s-a dus la mănăstire. Plutind, am deschis ochii și am văzut, pentru prima dată, deasupra mangrovelor, lumina mieroasă a seninului. Ieșirea. M-am ridicat și, fără să mă uit înapoi, am luat-o în sus. Întunericul a rămas în urma mea ca o minge, apoi ca un nasture, apoi ca un punct.
Arthur Ianoși
Se ia un bol mare, de preferință transparent, îți verși toată tristețea-n el chiar dacă dă peste, adaugi 2 linguri de miserupism, 3 lingurițe de jeomanfișism, presari cam 21 de grame de praf de nepăsare, 9 grame de roz marin, luate din coralii rătăciți prin Marea Moartă, se adaugă puțină sare pentru gust, se amestecă în sictir conținutul până se obține un amestec omogen. Tot ce a căzut pe lângă bol se linge cu dezgust. Conținutul bolului se bea pe nerăsuflate. Ce-i asta bunicule? Rețeta fericirii
Marian Benone Mihai
Mă numesc Ilie Pălărie, sunt cetățean adoptiv al comunei Ciosvârta, paznic de zi și de noapte al stelelor verzi de la noi din comună. Totul a început în anii '90, când se retrocedau pământuri. Primaru' o zis că nu mai are pământ și mi-o dat vreo trei capace, de-am văzut stele verzi și mi-o zis să le păzesc, că-s ale mele. La scurt timp după aceea, o venit una, care cică era artistă și mi le-o luat, că cică să le picteze-n culori și nu le-am mai văzut, de-atuncea. Nu-mi pasă, dar vreau să mi le dea înapoi.
