Pe când priveam amețit
LANUL DE GRÂU CU CORBI (pictat de Van Gogh
Înainte de moarte)
Mi-am amintit de bătrâna mea carabină
Cu care am fost logodit în armată:
- Ei, cum v-aș lua în cătare, Domnilot Corbi, am spus.
Și corbii pictați au început să râdă (râsul corbesc)
Făcându-mi cu ochiul.
În spatele meu am văzut atunci o droaie de corbi
Cu bastoane de aur, cu frac -
O droaie de corbi privind corbii pictați.
- Ei, cum v-aș lua în cătare, Domnilot Corbi, am spus.
Dar corbii aceștia păreau că nu mă bagă în seamă;
Priveau corbii pictați
Dar de fapt ei se gândeau la ospățul lor împănat
Cu cadavre de îngeri
Dar de fapt ei vedeau moartea oferindu-le o partidă de striptease.
- Păzea, Domnilor Corbi, am strigat,
Bătrâna mea carabină n-a ucis niciodată vreun om
N-am tras niciodată în păsări
Nici măcar în corbii ce se dădeau drept ciocârlii.
Nu m-au băgat în seamă Domnii Corbi.
Au cântărit arta cu gramul, au fumat culorile tari și-au ieșit.
La ieșire țineau totuși aureola în mână.
(în perioada 1 iulie 2023 - 30 septembrie 2023, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)