Mă numesc Tudor Șurubărescu și sunt inventator de roboți. Pasiunea aceasta a venit din nevoia de a-mi rezolva treburile neplăcute. Primul robot îmi cobora capacul de la WC, al doilea era un dispozitiv de făcut patul și al treilea era o bâzdâganie care aduna șosetele de pe covor. Pe ultimul l-am înzestrat cu sentimente umane, dar l-am prins în pat cu nevastă-mea. O să-l ucid, dar mai întâi trebuie să consult Codul Penal ca să aflu la ce s-ar încadra fapta mea. La distrugere sau la omor calificat?
Cristina Daniela Dumitru-Pascal
Îl privi și începu să îl scalde. Îl îmbrăcă cu costumul nou și pantofii de piele. Un fir de transpirație, sau poate o lacrimă, se prelinse peste palmele unite pe piept. Se scurse pe icoană. Începu să plouă. Îl sărută pe frunte și răceala o cutremură. Era capăt de drum. Își ridică ochii din caiet și îi dădu foc cu același chibrit cu care aprinsese și lumânarea. Îl scăpă peste mormânt. M-ai mințit, tată. Cuvintele nu iubesc, nu îmbrățișează, nu mângâie, nu uită, nici nu te aduc înapoi. Scrum le-am făcut pe toate.
Andrei Popilian
Alo, miliția? Vă rog să veniți de urgență la C5. E un vacarm îngrozitor deasupra: bubuieli, țipete, trosnete. Vă rog să notați. Da, Nae nebunu' i se zice. Sculptoru', da. Vă rog să vă grăbiți. Cine știe, o omoară ăsta. În nici douăj' de minute erau la mine la ușă. Rezolvarăți? întreb. Dom'le, bine că ne-ați chemat. Știți ce făcea individu'? Bușea cu bustu' tovarășului de toți pereții. Cu ciocan, cu topor, tot ce avea prin casă. Cică Eu te-am făcut, eu te omor. Păi pe puțin cinci ani îi dăm. Vă salut, numai bine.
