Se trezea devreme, bea același fel de cafea și pleca la serviciu. Mergea monoton, cu umerii și ochii-n jos, vorbea puțin și nu-i păsa de lumea care-l întreba de ce este așa de gri. Spunea că așa s-a învățat și c-așa este el. Într-o zi l-a izbit pe trotuar o fată neatentă care, scuzându-se, i-a zâmbit larg. Ochii lui au văzut și gura i-a făcut ceva ciudat, a imitat buzele fetei. Peste un timp va spune că atunci și-a ucis ființa tristă ce-l locuia și că a păstrat același fel de cafea, dar a mai cumpărat o cană.
Vero Anttheia Teodoru
Era un tip constipat, dar în dimineața aceea semnele păreau bune. În baie îl găsi pe celebrul Gregor Samsa cu burta în sus zbătându-se neputincios. Îl apucă o, nu știa ce, dar grăbit de situație, zvârrr cu el în vasul de toaletă. Peste bucăți de hârtie igienică nefericitul încă mișca nedumerit din antene și piciorușe. Veni ușurarea îndelung așteptată. Un zâmbet de mulțumire, apoi gândacul plonjă într-un alt univers ca printr-o gaură de vierme neînțelegând așa absurditate. Eu te-am creat eu te omor, zise Kafka.
Ina Moldoveanu
Nu i-a venit să creadă că a scăpat. Judecătoarea l-a trimis un an în centrul de reeducare. Dar aici este raiul. Muncește și respectă regulile, are hrană caldă, pat, nu stă în lanț, face duș și are haine. Obișnuit cu bătăi și umilințe a reușit să ia cuțitul din mâna mamei și i l-a înfipt în inimă. De zeci de ori. I-a zdrobit degetele cu bătătorul de carne, s-a suit cu tocurile cui pe trupu-i sângerând și i-a băgat capul sub apă. Minute în șir. A pus-o în lanțul lui și i-a râs în nas. A mâncat cu poftă și a sunat la poliție.
