Întinsă pe covor așeza cărțile de joc una câte una, să-și ghicească viitorul. După care le aranjă într-o geometrie piramidală, pe verticală, exact ca viața ei. Cu fiecare carte ridicată retrăia momente din anii trecuți. Așii și popii erau cei mai buni ani. Cea mai fericită a fost când a născut, era asul de inimă roșie. Pe cei mai puțini buni i-a așezat în cărțile mici, cu tristețe, dar cu mișcări sigure. O făcuseră puternică. Sunt alegerile mele, își spuse zâmbind la final, și le dădu un bobârnac.
Ruxandra Comșa
În anul în care n-a plouat, ne-am pus sărăcia-n căruță și-am părăsit câmpia. După două zile, pe la apus, am zărit munții. Din mijlocul turmei de oi, ciobanul ne măsură lung și-i spuse mamei: îi numa' piele și os, da' las' că-l dreg io. Puse pe masă o mămăligă galbenă ca luna. În străchini turnă jintiță caldă, numai bună pentru mațele noastre goale. Dimineață l-am găsit jupuind o oaie. Era să moară când a fătat-o mă-sa, așa amărâtă era. Am grijit-o ca pe-un prunc și uite. Nu-i păcat, băiete, dacă așa salvez suflete.
Gheorghiță Mircea
În magazie Ițic se apucă de lucru să își construiască Golemul. Aflase de legendă de la Ștrul, student la yeshiva, școala religioasă. Era o problemă, în zonă nu era un boț de lut, piatră până la Marea Moartă, așa că construi scheletul dintr-un cadru de bicicletă, membre dintr-o sapă și o greblă, pe roți și acționare de la un motor de motocositoare. Cap era șaua de la bicicletă. Bolborosi ceva texte și așteptă. Nimic. Plecă la masă nervos. Când se înnoptă refăcu bicicleta și pedală la Rachela Roșcata să o pupe măcar.
