Când vei citi aceste rânduri, eu nu voi mai fi. Ți-am luat bucuria de a rezolva tu lucrurile, m-am descurcat singur. Te vor chema la recunoaștere, n-am niciun dubiu că n-o să te descurci. Tu m-ai făcut. Nu-i așa că te-am surprins? Prostul ți-a luat-o înainte. Oricum, nu eram bun de nimic. Mereu ai avut dreptate, mă vor întinde câinii, mă vor aduna de pe drumuri și voi ajunge de râsul lumii. Dacă nu eram eu, aveai și tu o viață. S-a făcut dreptate. Mărturisesc un sfârșit, spre iertarea păcatelor.
Ruxandra Coman
Așteptasem mult timp ziua în care Idee Genială a venit. Eram emoționată, nu știam dacă o să o recunosc. S-a așezat lângă mine, mi-a pus pixul în mână și cuvintele au început să danseze. Știam că e ea, pentru că totul era așa de firesc, de parcă ne știam dintotdeauna. Ne-am rostogolit și am simțit cum întreaga mea ființă e o Idee Genială. I-am zis că am nevoie de o pauză. Când m-am întors nu mai era. Tot ce scrisesem îmi părea banal și fără sens. De atunci stau aici și o tot aștept să se întoarcă.
Lucian Domșa
Bă, a strigat Înaltpreasfințitul dând cu pumnul în masă. Ai jucat la păcănele banii din Sfânta Biserică? Părintele Agheasmie a coborât smerit privirea. Mi-a intrat de două ori speciala, Sfinte Părinte. Am pus înapoi banii ce i-am luat cu dobândă cu tot. Te excomunic, a răcnit Sfinția Sa. Te-a văzut o reporteriță de la TV la aparate și te-a filmat. Acum musai să dau o declarație de presă. Pe unde să scot cămașa? Popa a ridicat privirea. Ziceți că n-am fost eu. De mă dați afară, cine mai plătește leasingul la Merțan?
