Oana Balaci: Cum ați îmbinat munca de scenarist, regizor și co-producător la filmul Tinerețea unui dictator? Ce obstacole v-au apărut în cale?
Andy Lupu: Când joci mai multe roluri este și bine și rău. E bine pentru că deciziile se iau repede și controlezi mai mult procesul de realizare al filmului. E și rău pentru că nu ai pe cine da vina:) Obstacole au fost cu duiumul. Subiectul și modul de abordare i-au speriat pe mulți. Apoi, a fost și producția care a avut loc în pandemie. Am avut doar 15 zile de filmare, ceea ce pentru un lungmetraj este aproape neverosimil.
O.B.: Cât de mult vă influențează experiența de autor de romane felul în care vă scrieți scenariile?
A.L.: Îmi place să cred că scenariile pe care le scriu au cap, corp și coadă, că povestea este întreagă, bine articulată și emoționantă. Asta m-a învățat pe mine scrisul unui roman. Și răbdarea.
O.B.: Cum ați decis să faceți un film despre comunism, luând în considerare multitudinea de produse cinematografice pe acest subiect?
A.L.: Începuturile comunismului și viața lui Ceaușescu reprezintă doar un prilej pentru a spune o poveste universal umană despre supraviețuire care ridică o întrebare tulburătoare: avem oare dreptul să provocăm durere celorlalți în numele atingerii propriei fericiri?
O.B.: Cum se leagă destinul tragic al protagonistului, tânărul Nicolae Ceaușescu, de prezentul României?
A.L.: Mentalitatea interlopă pe care au adus-o comuniștii în politică se vede și astăzi: legea celui mai puternic, găștile cu ștaif, jaful organizat, cultura momentului și disprețul total față de viitor, șmecheria arogantă, golănia ca meta valoare, reguli doar pentru fraieri... Să mai zic?
O.B.: Personajele principale sunt interpretate de actori tineri, aflați la început de drum, însă în trecut ați regizat și serialul În derivă, cu Marcel Iureș. Cum s-a desfășurat procesul de casting pentru Tinerețea unui dictator și ce diferențe apar în lucrul cu actorii în funcție de experiența pe care o au?
A.L.: Mi-am dorit actori foarte talentați și foarte puțin cunoscuți, cu foame de film. De asemenea, am vrut în echipă oameni care joacă la teatrele din țară. Am căutat un aer proaspăt, diferit, pentru că povestea pe care am scris-o este specială. Lipsa de experiență nu este un obstacol atunci când oamenii vor cu adevărat să spargă tiparele. Important este să construim ceva împreună, să descoperim drumul cel bun tot împreună. Actorii cu bilanț în film au o capacitate de concentrare mai mare, rămân ancorați mai adânc în rol, știu cum să-și economisească energia așa că livrează diferit. Mie îmi place mult să lucrez cu actorii. Cred că ei simt asta și atunci experiența nu mai este atât de relevantă.
O.B.: Cu ce idee ar trebui să rămână spectatorii din generația tânără după ce urmăresc pe ecran povestea unui tânăr asemeni lor, dar despre care se știe că e un viitor dictator?
A.L.: Atunci când nu faci nimic să oprești răul, devii complicele lui.