Ai grijă, îmi şoptea, e o molimă care va cuprinde întreg pământul ai grijă
Partea proastă e că întinereşti mult mai repede decât se îmbătrâneşte în mod obişnuit
Peste cinci ani voi avea treizeci
Peste şapte voi avea cinci
Era o confesiune cu multe cifre nu le mai ţin minte pe toate
Vom sfârşi înfăşuraţi în scutece
Purtaţi pe braţe de bătrânii care n-au întinerit încă
Sau de puţinii imuni care sunt Aleşii
Vom muri ca şi cum nici n-am fi fost
Ni se vor şterge rând pe rând toate amintirile
Deja, de când vorbesc cu tine, am uitat ce profesie aveam
Cine e viitoarea mea soţie din trecutul în care eram mai în vârsta
Am avut şi copii, nu-i aşa
Minţile ni se vor destrăma în neantul din care au venit pe lume
Vom rămîne înveliţi doar în pieile sufletului la sfârşit ai grijă
Cum îţi dai seama că întinereşti, l-am întrebat, dacă îţi pierzi amintirile?
Te simţi din ce în ce mai uşor mai liber mai în putere
Şi dacă e doar o iluzie?
Nu mai ţin minte ce m-ai întrebat mai întreabă-mă odată
A început să ţopăie era vesel nevoie mare
Se întrevede o mare speranţă îmi zise
Dacă ne lepădăm de toate zdrenţele memoriei
De toate chipurile noastre suprapuse
Poate că vom afla secretul sufletului
Câteva riduri de pe frunte îi dispăruseră
M-a mângâiat pe cap ai grijă...
(În avanpremiera lansării unui CD cu versuri şi ilustraţii semnate Ilinca Bernea şi a unui spectacol-experimental ce are premiera duminică 25 martie 2007, ora 19.00, Casa Fr. Schiller, sala 1, str. Batiştei, nr.15.)
 |  |