în culcuşul cald al bolii
repet mişcările
zgomotul uşii,
reverberaţia în sinusurile
mocirloase - cercuri zen
de culoarea pământului,
holul de ambră,
pereţii galbeni şi reci,
în sfârşit odihna în umilinţa bucătăriei
tabloul ferestrei
detalii reconfortante
ale intimităţii vecinilor,
apoi chibritul, apa, plicul,
liniştea electrocasnică
înainte de armarea primului resort
o secundă în plus în lentoarea dresurii
acest microb banal şi feroce
binecuvântat pansament analgezic
peste ţipătul că nu eşti.