Carol Ionescu: Salut Alberto! Scuze pentru întârziere! Am fost toate ziulicile pe drumuri.
Vreau să-ți spun că am început să-ți răspund la întrebări de pe vreo 20 mai 2023. Și am încercat din răsputeri să-l termin în timp util pentru începutul festivalului, dar iată-mă de-abia acum pe drumul înapoi spre București, pe 29 iulie 2023, reușind, sper eu, să-ți satisfac curiozitățile. Adineauri am plecat din 2 Mai cu Nico și cu ceva oftică (că am treabă mâine dimineață) și am lăsat în urmă super coolista și imensa noastră echipă, pe colegii și prietenii Dan și Edda, Redi și Ema, toți pretinii veniți de pretutindeni, concertul celor de la OCS, si tot publicul și participanții la ultima noapte (lungă sper) în curtea taberei unde ne-am trăit zilele astea pline de festival!
Alberto Păduraru: Având ca reper primele două ediții (de anul trecut, respectiv cea in memoriam, din 2018) a Festivalului de Teatru și Film Șerban Ionescu (și fiind super la fileu întrebarea asta) ce ai putea spune - în cadrul ediției de anul acesta - că e "la fel", ce ai putea spune că e "aproape la fel" și (bineînțeles, nu-i așa?) ce e "altfel" de data asta?
C.I.: Pe 20 seară, după ce ne-am întors de la ornat curtea taberei, am zis așa:
La fel ca la început avem aceeași misiune: să stabilim la 2 Mai bazele unui loc de întâlnire propice pentru manifestări culturale, eliberări emoționale, legări de prietenii și seri lungi unde artiștii și publicul deopotrivă pot vorbi liber despre orice.
Aproape la fel ca în fiecare an mai avem nevoie de bani. Accesul la cultură nu e un lux. Este o necesitate. Cultura este o busolă de care orice comunitate trebuie să dispună. Ne dorim să menținem gratuitatea evenimentelor din cadrul festivalului. Ne dorim să putem oferi cazare pe tot parcursul festivalului participanților și invitaților. Ne dorim să aducem cele mai noi și relevante producții culturale. Și cel mai mult ne dorim să oferim comunității locale, turiștilor, participanților și tuturor vietăților care trec prin curtea festivalului nostru confortul și șansa să plece mai plini de aici și inspirați să facă la rândul lor ceva durabil și important pentru ei. Iar asta necesită multă muncă, ceea ce implicit costă.
Altfel stăm cu echipa acum. Anu' ăsta ni s-au alăturat încă pe atâția oameni câți eram anu' trecut. Niște oameni cu care împărtășim convingeri și idealuri și cărora le sunt profund recunoscător. Pentru că își pun timpul și încheieturile la bătaie ca să iasă totul la virgulă. Toate departamentele noastre se bucură de lideri care cer precizie și de oameni care îi urmează pentru că au încredere că muncim cu toții către un scop comun și necesar: dezvoltarea socială și comunitară și declanșarea conștientizării necesității culturii.
A.P.: Povestește-mi câte o amintire tare care ți-a rămas după prima, respectiv după a doua ediție de festival. Și zi-mi o așteptare pe care o ai de la ediția curentă (prima care-ți vine, nu trișa).
C.I.: Pe 21, într-o pauză de masă la Petya, am apucat să scriu că:
Anul trecut, la finalul festivalului, niște turiști au întrebat-o pe mama mea, Magda Catone, în ce perioadă desfășurăm festivalul anul următor, ca să își poată sincroniza vacanța cu programul nostru.
M-am înduioșat. Dar m-am și mâhnit că nu aveam certitudinea că vom avea finanțarea să îl facem din nou. Acum că sunt aici și văd ce se întâmplă în jur, nu pot decât să spun că ne dorim și o să muncim din greu pentru a face din acest festival o tradiție de lungă durată.
Anu' ăsta mă aștept ca lumea să ne recunoască munca și să ne sprijine. Și să înmoi un deget în apă până la final. N-am înmuiat.
A.P.: De ce hibridul teatru + film în cadrul aceluiași festival? Ți se pare că au ponderi egale? Ar trebui să aibă? Sau nu e vorba despre asta?
C.I.: Tot pe 21, cred că în hamacul din grădina cazării, am zis că:
Nu șiu dacă au ponderi egale. Dar teatrul și filmul sigur sunt complementare.
În privința breslei, noi ne adresăm în special tinerilor artiști. Iar într-o breaslă mică ca a noastră unde tensiunile sunt dese ca urzicile și degeaba ca părul din urechi ne-am gândit că oamenii din generația tânără să fie încurajați să se cunoască între ei, indiferent de arta pe care o slujesc și să găsească împreună soluții pentru un viitor incert. O societate culturală puternică cred că rezistă prin comunicare, colaborare și dezbatere. Nu prin conflict și ranchiună. Scopul nu cred că ar fi să avem dreptate, ci să privim din toate perspectivele neînțelegerile pe care le parcurgem.
Aducerea laolaltă a acestor două arte "părinte-copil" cred că poate forma generații viitoare cu principii clare dar și maleabile.
În privința publicului, cred că unitatea atrage mai mult atenția decât atrag bârfa și scandalul și îmbie omul dornic de cultură să trăiască după aceleași principii pe care le vede etalate în demersul cultural pe care îl urmărește.
A.P.: Dacă tot am întrebat asta înainte, hai să schimbăm puțin "și"-ul ăla... Teatru sau film? (ce ai alege, dacă ar trebui să alegi, sau unde e satisfacția ta mai mare, ia-o cum vrei tu).
C.I.: La asta am răspuns de-abia pe 24. Trecuse termenul predării pe care mi l-am impus. Festivalul începuse deja și am acordat ceva prioritate aici-ului și acum-ului. Dar am găsit timp să zic că:
Satisfacția mea artistică vine din contribuția mea la a spune o poveste. Indiferent ce rol aș ocupa în transmiterea respectivelor povești. Cred că trebuie să identifici cu ce te identifici. Că toate motivațiile merg. Vrei bani, faimă, tihnă, profunzime, ușor? Vorba lui Stanislavski: Te iubești pe tine în artă, sau arta din tine? Cred că dacă ne găsim răspunsul la astea ne e mai ușor să știm ce ne satisface și ce ne frustrează.
Eu asta vreau. Să spun povesti. Oricum oi putea.
A.P.: Cine este Carol Ionescu (omul)? Cine este Carol Ionescu (actorul)?
C.I.: Asta a fost o întrebare simplo-complicată și am răspuns, cândva când îmi luam o bere cred, așa:
Hai frate! Eu sunt! Nu v-ați prins? Sunt același om.
A.P.: Fă-mi un top 3 de filme și un top 3 de spectacole de teatru pentru tine (din toată lumea, de oricând, poți să inventezi, poți să zici și din viitor).
C.I.: Asta m-a depășit puțin. Am scris la ea și pe 23 și pe 27 cândva cred. Am șters-o, rescris-o. În fine, nici acum nu știu exact ce să zic în afară de:
Mnu prea știu. Multe spectacole mă impresionează.
Îmi place ce se întâmplă la Teatrul Excelsior recent, deși nu am văzut prea multe spectacole. Și sper că încet-încet toate teatrele bucureștene să capete o coerență și o constanță. Din afara țării nu știu ce să zic. Să mai ies și eu din țară să văd ceva.
Cât despre viitor, să vină, cu orice o veni. Eu rămân curios.
Îmi plac foarte mult filmele care s-au făcut recent la noi și pe lângă noi.
Cum sunt Taximetriști, regia Bogdan Theodor Olteanu și Carbon, regia Ion Borș. Și orice vor face duo-ul Andrei Redinciuc și Cătălin Rugină.
Și îmi place cam tot ce se face la A24.
A.P.: Nu-i treabă ușoară să pui bazele unui festival de la 0, asta e clar. Povestește-mi două momente în care ai crezut că nu o să îți iasă și te-ai gândit să renunți (dacă sunt, eu sper că sunt, în sensul ăsta te-am și întrebat).
C.I.: Întrebarea asta am încercat s-o dau gata de mai multe ori, dar mereu mă prindea în momente în care eram obosit sau chiar voiam să renunț:)). Așa că am răspuns în cel mai cuminte mod posibil. Adevăratele peripeții pe care le-au dus mințișoara și suflețeul meu pe parcursul festivalului nu cred că o să le pot exprima vreodată în scris. Sau poate după ce mai trece timp. Oricum, am zis sincer că:
Cred că mă gândesc zilnic la prostii din astea. Dar îndoiala la artiști vine la pachet și cred că e necesară. Și momente au fost o droaie. Dar orice probleme am întâlnit, am avut o echipă capabilă care să le depășească.
A.P.: Tema 2022 a fost "Înainte/Acum/După". Tema 2023 e "La fel./Aproape la fel./Altfel." Să fie ăsta semnul că urmează un "Orice. Oriunde. Oricând."? Cum arată viitorul festivalului?
C.I.: Nu mai știu exact când am răspuns la asta. Acum intrăm în București și simt că nu mai am timp să termin interviul. Dar cred că sunt de acord cu mine din trecut, când ziceam că:
Încercăm să ne adaptăm tema anual după ce considerăm că ar trebui avut în vedere în anul respectiv de către public și artiștii cărora ne adresăm și mai ales de către comunitatea locală. Cele două teme ale ultimelor două ediții au în comun ideea de unitate. Și vrem să insuflăm că indiferent în ce fel ești ("La fel./Aproape la fel./Altfel.") sau cu ce eră te identifici ("Înainte/Acum/După") ești binevenit la noi la festival. Și, mai mult decât atât, că e ok să fii așa cum ești.
Cred că vom putea face "Orice. Oricând. Oriunde." în momentul în care festivalul nostru va fi recunoscut ca fiind special și esențial de către oamenii mari care iau decizii barosane și ne pot sprijini astronomic.
Iar viitorul seamănă cu trecutul și cu prezentul: un festival mânat de niște convingeri solide și pus la cale de o echipă veșnic preocupată de produsul pe care îl oferă.
A.P.: Festivalul reper-omolog al verii - vorbesc despre Ideo Ideis - ajunge la majorat în 2023. Ce urare i-ai face, în calitate de fost participant cu trupa de teatru, trainer, actor invitat sau chiar masterclass invitat etc.?
C.I.: La întrebarea asta am răspuns pe 25 iulie, într-o după amiază petrecută în curtea taberei. Colegii mei trebăluiau, iar eu mă simțeam vinovat că nu-i ajut pentru că îmi luam timp să răspund că:
La Ideo Ideis a început, într-un fel, viața mea artistică. Am avut întâlniri cu colegi, cum sunt Alex Pavel și Adrian Nicolae, care m-au format ca actor. Am legat unele dintre cele mai bogate prietenii cu Alex Ion, Andi Vasluianu, Corina Moise și mulți alții pe care nu pot să-i enumăr acum că sunt obosituțițel. Am râs. Am plâns. Am greșit. Am reușit. M-am făcut de râs. Am fost lăudat. Și cel mai împlinitor, dincolo de cultură, acolo am întâlnit-o pe Nicoleta Hâncu, zisă și "dragostea vieții mele" sau Naikoro.
De aia cred că Ideo ideis e un festival născut din iubire de artă, care la rândul lui conduce spre iubire de orice fel. Și nu-mi pot dori decât ca Festivalul de Teatru și Film "Șerban Ionescu" să-i semene în privința asta și să crească împreună fiecare în felul lui, și, poate cu încă câteva festivaluri, să devină complementare pentru acoperirea nevoilor culturale din România.
La mulți ani, Ideo!
A.P.: Crezi că trebuie neapărat să activezi în sfera teatru/film ca să poți organiza un festival de tipul ăsta?
C.I.: Nu:)))
Zile frumoase! Noapte bună! Că acum ajungem acasă!
Ne vedem la anul la următoarea ediție FȘI!
Iar pe toți curioșii care vor să înțeleagă mai bine despre ce vorbesc, îi îndemn să ne caute pe festivalulserbanionescu.ro. Sau pe fb și insta!