Coca Blues

Personaje:

Krakalika sau K
Elekuş sau E


Decor: Magazie. Doza de Pepsi.

Elekuş vorbeşte la telefon. A primit instrucţiuni cum să aşeze doze de Pepsi pe rafturi şi le-a executat. E nemulţumit de ce face. E nemulţumit şi că i s-a promis o slujbă în publicitate şi a ajuns într-un depozit.

Krakalica vorbeşte şi ea la telefon. E tot în depozit. Se preface că nu-şi recunoaşte prietena care a sunat-o, închide, apoi îi răspunde, amuzată de farsă. Se plânge de cât e de urâtă şi de puţin plăcută de bărbaţi. Dar e considerată o bună ascultătoare. Colegele o cred bărbat, o scot la cafele. Trebuie să închidă.

Intră Elekuş, vorbind la telefon, nu mai găseşte rafturi goale, e nemulţumit, face scandal. Conform instrucţiunilor, goleşte rafturile de Coca Cola, aşază marfa lui pe ele.

Reintră Krakalica, goleşte rafturile de Pepsi, pune Coca Cola în loc. Telefonul sună iarăşi. E mama ei, îi spune că e aici pentru a face o promoţie. Ştie că mama o sună doar ca s-o încurajeze şi ca să-i ceară ceva.

Intră în scenă Elekuş vorbind la mobil. Nu mai găseşte loc şi goleşte rafturile ei. El încearcă s-o convingă că ar căpăta încredere în sine dacă s-ar închide în toaleta fetelor, în faţa oglinzii, cum fac celelalte fete. Dar sună telefonul - a primit postul în publicitate. Va umbla îmbrăcat într-o doză de Pepsi.

Slujba cea nouă îl nemulţumeşte şi mai mult. O regăseşte pe Krakalica, îmbrăcată în doză de Coca Cola. Se ceartă de la rafturi. Se bat. Sună telefonul ei, e mama. Elekuş e şi el la telefon, dă idei de reclame altcuiva. Se iau iar la bătaie. Continuă cu telefoanele, mama Krakalikăi vrea să se sinucidă, Elekuş are alte idei de reclame. Krakalika nu mai are putere. Scoate spray-ul paralizant şi se auto-pulverizează. Cade lângă Elekuş, care o sărută până se trezeşte din paralizia indusă de spray. Dansează, fumează, beau. Stau de vorbă despre Pepsi şi Coca Cola.

Elekuş îi spune că a făcut pe nedrept 4 ani de închisoare, acuzat de trafic cu droguri, în urma unei înscenări aranjate de prietenul celei pe care o iubea. Ea povesteşte cum a fost violată de doi ofiţeri de poliţie cărora le-a reclamat tentativa de viol a unui şofer de camion.

Se decid să se căsătorească. El continuă să facă propuneri de spoturi la telefon partenerului său, în vreme ce mâna lui coboară peste tot pe trupul ei. Are loc şi căsătoria, cu voal alb, smoching şi floricică la butonieră. Fac dragoste în doza de Pepsi. Povestea cu violul era o născocire care îi ţinea pe bărbaţi departe: ea e virgină. Dragostea se mută în doza de Cola.

Elekuş este anunţat că ideea lui a fost cumpărată. Krakalika are două doze mici de Pepsi şi Cola în braţe dar, pentru că nu primeşte atenţia lui, conflictul se iscă din nou. Elekuş încearcă să o liniştească.

Krakalika se aranjează în faţa oglinzii din toaleta fetelor, despre care el îi spusese că face femeile frumoase. Peste ea intră nişte indivizi, o violează, apar doi poliţişti care o violează şi ei. El îi mărturiseşte că povestea arestării lui a fost o cacealma. A vrut să atragă atenţia părinţilor care nu l-au înţeles niciodată.

Intră Krakalika, foarte frumoasă. Cei doi se privesc lung, împachetează costumele tip doză şi încep să râdă. Pe ecran este o proiecţie pornind de la spotul Coca-Cola pentru sărbătorile de iarnă cu Elekuş pe spatele camionului care urlă "şokant". Întuneric.

---

Krakalica: fuck
am fugit de-acasă într-o miercuri la cinci
ies pe centură un camion
unde... unde mă întreabă din spatele volanului
sigur pe el un bărbat cu burtă mustaţă
chelie chiar şi scobitoare de aur
departe zic - tocmai acolo merg şi eu mititico
nu ţi-e cald ia astea pe tine şi-mi aruncă
o perucă blondă coif sutien argintiu
ba chiar şi-o baghetă magică ce te faci pizdici
nu te mai minuna atâta
asta e uniforma de călătorie
te numesc zâna mea cea bună / hap /
şi limba lui poposi până aproape de
marginea de sus a stomacului meu
ce-avem noi aici bun şi pufos / hap /
limba lui plecă iarăşi către gura mea strepezită
şi-ar fi făcut-o din nou şi din nou
de n-ar fi fost un câine speriat în mijlocul
şoselei se uita cu ochii mari umezi prostulică
camionul trecu peste el în viteză şi oarecum şi
peste mine ha-ha bingo urlă şoferul
câinele din stepa românească se cheamă cânele bingo ha-ha zână bună arată-mi ţâţa dreaptă
asta nu e grav zic oare ce mai urmează
vreau să fumez orice doreşte zâna mea că de aia
e zână că de aia e bună ai acolo în bord ţigări fine
iar în chestia asta inox cu piele cadou de la fiul meu
cam de vârsta ta băutură fină clăteşte-ţi gura şi să
înceapă vraja
am sărit din mers mi-am scrântit
piciorul stâng şi dreptul de-atunci am rămas Krakalika
nu ştiu de unde am avut atâta putere să alerg
monstrul după mine norocul meu că era gras
îi erau umflate venele în cap da' ştii cum mă rugam să pleznească inima în el
la poliţie erau doi care mi-au spus să mă liniştesc apoi unul s-a deschis la şliţ şi celălalt mă ţinea
de după ceafă frumos costum
îmi spunea în timp ce mă masa uşor
apoi au făcut schimb
în sfârşit a apărut monstrul
i-a mituit le-a spus că i-am furat lucrurile
ce lucruri
proces verbal două puncte
o chestie meseriaşă de inox primită cadou de la fiul dumneavoastră
virgulă
un costum de zână
da un dar pentru fiica dumneavoastră.
virgulă
plus multe altele
naţionalitate
turcă
vorbiţi foarte bine
româneşte
vă felicit
semnaţi aici

Elekuş: vrei să fii soţia mea

Krakalika:acum noaptea

Elekuş: nu fi nasoală

Krakalika: cam greu
sunt urâtă
şi am lipici
la violatori
mâine dimineaţă
mă vei întreba mirat
ce caut lângă tine

Elekuş: până dimineaţă mai e
vreau să-mi fi soţie
doar în noaptea asta

Krakalika: doar ha-ha
vrei să mi-o pui

Elekuş: nu

Krakalika: vorbeşte nu mă
duce că vrei să-ţi fiu
s o ţ i e sau cum s-o
mai fi chemând acum

Elekuş: dacă nu vroiam
nu-ţi ziceam

Krakalika: fă-o ca lumea da
nu-mi zi frumoaso
mă deprimă ştii bine
spune-mi că sunt interesantă
subliniez interesantă
spune-mi cum vrei
dar nu frumoaso
cel puţin nu încă
poate fac şi eu
o vizită la grup
la oglindă-oglinjoară

Elekuş: chestia aia
hai să fim serioşi

Krakalika: mai ştii ce poate să iasă
măcar să cred o clipă
că stau bărbaţii la coadă
pentru mine nu să se pişe
fuck.

Notă: Acest text se află în lucru la Teatrul Naţional din Timişoara, în regia lui Cristian Ban, în cadrul unui proiect iniţiat de Ştefan Iordănescu. De asemenea, este în curs de pregătire la Teatrul Pit din Arad, într-un proiect comun cu AR-FUN (Festival de teatru underground), în regia autorului, Ioan Peter.


Dacă sunteţi interesat de textul integral al acestei piese, scrieţi-ne pe adresa [email protected]. Orice alte comentarii, sugestii, reclamaţii le aşteptăm la aceeaşi adresă.