Elevator

Personaje:

El, 18 ani
Ea, 18 ani fără trei săptămâni


El şi ea sunt blocaţi într-un lift dintr-o fabrică părăsită. Veniseră să facă dragoste... Bat în uşi şi-n pereţi, sperând că îi aude cineva. Caută o trapă de ieşire, cum au văzut că există în filme. Aud alarme de maşini în depărtare. El fumează, ea protestează. Încearcă să folosească telefonul mobil, dar n-are semnal. Şi oricum nimănui nu-i pasă: ea şi-a minţit familia că e la o prietenă, alor lui nu le pasă oricum.

Uşa e blocată. Încearcă să sară, poate se mişcă liftul. Lui îi vine să-şi facă nevoile. O face prin aerisire. Se gândesc la mâncare. Apoi, la ziua ei de naştere, care va fi peste trei săptămâni. Ea vrea să afle dacă el s-a culcat cu prietena ei. Dorm, se trezesc, se isterizează. Le trec tot felul de lucruri prin cap, cât de intimi au ajuns în câteva zile, bacalaureatul, părinţii şi ciudăţeniile lor, facultatea pe care vor s-o aleagă, accidente din copilărie. Începe să li se pară că aud voci. Se învinovăţesc unul pe altul. Speră să poată ieşi de acolo cumva.

Dorm, se trezesc, le e foame şi sete. E cald. El povesteşte de mama lui, care a lucrat în Italia. Divaghează către haine. Încearcă să desprindă o bucată din tabla liftului şi dau de zid. Pe el îl cuprinde disperarea.

Au trecut zile întregi şi încep să delireze. Din cauza setei. El leşină şi ea intră în panică. Îl trezeşte. Le e frică. Încearcă o stratagemă de salvare, aruncă o pătură prin aerisire, în casa liftului, după care aruncă telefonul, cu un mesaj către mama ei. Poate jos e semnal, poate mesajul va ajunge la destinaţie. Telefonul cade fără să se spargă.

El leşină din nou, de sete, delirează. Ea încearcă să-l facă să-şi revină. Face pipi şi-i dă să bea. El îşi revine. Decid să sărbătorească ziua ei de naştere în avans. Ea îi cere să-i povestească cum e să faci dragoste, drept cadou de ziua ei. El îi dă explicaţii neconvingătoare, ea nu se lasă, cere detalii. Oricum vor muri, are nevoie să ştie. El e tot mai neconvingător. Ea nu-l mai poate urmări.

Vine şi ziua ei. Sunt aproape inconştienţi. Cu un ultim efort, el îi scrie numele pe perete. Se aude doar ploaia de afară.

---

El: (În genunchi, munceşte la un perete al liftului.) Sper să meargă, mai am puţin.
Ea: Auzi, de ce i-om fi spus noi elevator şi nu ascensor? Că şi ascensor sună bine...
El: Eu nu ştiu, da' cred că din cauză că ascensor vine din franceză şi elevator - elăveităr din engleză. Şi câţi ai văzut tu să le aibă cu franceza? În toate filmele zice elăveităr.
Ea: Auzi, da' elevator nu vine tot din franceză: elevateur?
El: Mai dă puţin forfecuţa. În franceză se zice elevateur?
Ea: Păi nu ştiu, da' zic. În tot cazul, sună cumva: elevateur.
El: Eu cred că mare parte din cuvinte vin din engleză, chiar dacă sunt şi în franceză. E chestia cu filmele: spui fuck, nu merde, Jesus Christ, nu Mon Dieu, what a fuck is going on, nu qu'est-ce que c'est passé... Vino şi trage puţin de căcatu' ăsta.
Ea: Merge?
El: Nu ştiu, că dacă aş fi avut ceva mai mare era gata de acu' trei ore. A! Pizda mă-tii!
Ea: S-a rupt unghiera?
El: Da.
Ea: Băi, nu-mi spune, nu-i adevărat! Mai poţi s-o faci?
El: Tot cu forfecuţa. Da' ţine bine de tablă să nu rup şi forfecuţa. Vezi, am reuşit să desfac tabla în trei puncte. Ţine, ţine, n-o scăpa.
Ea: Ţin, da' lunecă, am mâinile transpirate. Băi, te-ai tăiat.
El: Ţine, ţine, hai c-am prins-o şi eu! La 'două, trei şi tragem în sus.
Ea: Băi, cum ar fi să ieşim? Cum ar fi să ieşim? (Tremură.)
El: Toată chestia e să fim opriţi între etaje. Dacă rupem tabla şi dăm de zid, am belit-o.
Ea: Suntem între etaje.
El: Hai! Momentul adevărului.
Ea: Calmează-te, calmează-te!
El: Am emoţii. Două, trei, şi. Trage, trage, trage, trage tare, trage, trage! (Folia de tablă se desprinde şi cad amândoi pe spate.) Yes, yes, yes!!!
Ea: Am scos-o! (Se iau în braţe şi ţopăie.) Este! Este...
El: Sunt mare, băi, sunt mare! Muie la tot personalul! Yes! (Zăreşte privirea ei şi se opreşte.) Ce căcat? (Se apropie de zid, se uită şi brusc începe să dea cu picioarele în el. Loveşte şi cu pumnii şi cu capul, se trânteşte de podea, dă în toţi pereţii.) Futu-ţi pizda mă-tii, futu-ţi pizda mă-tii, pizda mă-tii, pizda mă-tii, morţii mă-tii, pizda mă-tii, morţii mă-tii, pizda pizdei mă-tii, să-ţi fut Dumnezeii mă-tii, să-ţi fut, în pizda mă-tii... (Rămâne jos, sleit de puteri şi, treptat, începe să plângă, până ajunge să urle, ca un bocet de disperare. Ea stă ghemuită într-un colţ şi-l priveşte.)


Notă: Acest text a fost montat la Teatrul Foarte Mic din Bucureşti, în regia Adrianei Zaharia, cu Simona Popescu şi Şerban Mihăluş şi la Teatrul de Luni de la Green Hours, Bucureşti în regia autorului, Gabriel Pintilei, cu Iulia Verdeş şi Cristi Petrescu.


Dacă sunteţi interesat de textul integral al acestei piese, scrieţi-ne pe adresa [email protected]. Orice alte comentarii, sugestii, reclamaţii le aşteptăm la aceeaşi adresă.