Joc de interior

Personaje:

Myriam, 26 de ani, secretară de direcţiune într-o întreprindere importantă. Are o înfăţişare sportivă şi hotărâtă, veselă, o femeie care încearcă să-şi păstreze independenţa personală şi financiară.
Marc, aproape 40 de ani, doctor în drept, recent angajat la aceeaşi întreprindere. Are puţină burtă.

Actul 1
Tabloul 1

Decor: Apartamentul unei femei singure, mobilat cu piese vechi şi noi, disparate, din trecutul nedepăşit şi prezentul neasumat pe deplin.

Myriam, ieşită de sub duş, îi povesteşte la telefon mamei sale cum l-a cunoscut la serviciu pe Marc, bărbat însurat, galant, distins, faţă de care simte că ar putea fi apropiată. Mama o anunţă despre noua ei relaţie.

Închide telefonul când sună la uşă. E Marc, venit fără motiv în vizită. Îl primeşte încântată şi îi mărturiseşte că vorbea despre el la telefon cu mama sa. Îi spune că părinţii ei au divorţat, că tatăl a murit între timp, şi că mama a decis acum să-şi refacă viaţa alături de alt bărbat după atâta vreme, lucru care i se pare ciudat.

Marc s-a tot gândit la ce discutaseră în ziua în care s-au cunoscut şi a simţit nevoia unei continuări. S-a angajat la întreprindere pentru că se plictisise de barou. Ar prefera să se uite la televizor cu ea: soţia sa, kinetoterapeut, lucrează acum, iar fiul de 13 ani repetă cu o formaţie punk. Şi Myriam e singură. Unica ei prietenă este o manichiuristă care vrea să scape de un fost iubit ce o maltrata.

Ajung să discute despre impresiile pe care ţi le pot lăsa oamenii, despre închipuirile din copilărie şi despre întorsăturile ciudate ale vieţii. Li se face foame, iar el o invită în oraş. Ea merge să se schimbe şi îl lasă pe el trăgând dintr-o ţigară, pe fundalul muzical Misty, a lui Errol Garner.

Tabloul 2

Myriam şi Marc dansează. Ea e dezinvoltă, el ceva mai stângaci, dar se simte bine. Se observă între ei o intimitate incontestabilă. Myriam îi recomandă mai mult exerciţiu fizic. Asta îl face să-şi amintească de drumurile din pădurea în care punea la cale schimbarea lumii, alături de prieteni, în anii studenţiei. Stă la ea de 3 zile - prima lui escapadă de acest gen.

Ea a mai făcut asta de două ori: cu mama şi fostul soţ, pe care l-a cunoscut prin mica publicitate, pe când se oferea să tehnoredacteze lucrările de licenţă ale studenţilor. Ingeniozitatea lui a cucerit-o. A fugit cu el şi s-au căsătorit. El a avansat profesional într-o mare firmă petrolieră şi serviciul l-a acaparat, ajungând să o ignore pe Myriam. Într-un final, ea a plecat. Aşa a ajuns în unde stă acum. Au divorţat în termeni paşnici.

Pentru Marc, ea e clipa trăită aici şi acum. Ea şi-a dat seama că s-a îndrăgostit, de 3 zile n-a mai deschis televizorul. Ajung la concluzia că viaţa poate începe oricând. Ştiu că sunt doi sentimentali care au ajuns să se iubească.

Myriam se teme că nu găseşte nimic care să-i displacă la el. O sperie şi că, la serviciu, el o tratează cu formalitate, pentru că au păstrat secretul relaţiei lor. Se teme că Marc ar putea să nu mai iasă din acel rol. Găseşte duplicitatea asta înspăimântătoare, dar îi place spaima. Decid să meargă la un film de groază. El pleacă să se bărbierească, ea rămâne ascultându-l pe Errol Garner, întinsă pe jos, cu braţele desfăcute.

Actul 2
Tabloul 1

Singur în apartament, Marc urmăreşte ştirile. Este sunat de soţia lui care reuşise să dea de el urmărindu-l. Află că băiatul său este în spital, în urma unui accident cu barca. Marc vrea să meargă să-l viziteze. Întrerupe conversaţia când o aude pe Myriam coborând din lift. Promite că va reveni.

Întoarsă de la supermarket, Myriam realizează că Marc nu ascultă ce-i spune, urmărind pierdut televizorul. Îl roagă să meargă în beci după băutură. Între timp, ea pregăteşte masa: sărbătoreau o săptămână de când locuiau împreună.

Myriam recunoaşte că s-a schimbat şi e fericită de când stă cu el. El nu ştie dacă simte acelaşi lucru. Femeia retrăieşte istoria căsniciei părinţilor ei. Îi cere lui Marc să plece. El pleacă, iar Myriam încearcă să asculte Misty, sparge discul şi se prăbuşeşte.

Tabloul 2

Myriam mănâncă pâine cu dulceaţă. Sună telefonul. Mama îi povesteşte călătoria cu iubitul ei. Myriam îi istoriseşte pe scurt că aventura cu Marc s-a sfârşit. I s-a confirmat faptul că bărbaţii nu ştiu ce vor. El a şi fost şi concediat. Îi spune mamei că s-ar putea să o viziteze.

O sună pe prietena ei şi stabilesc să meargă la agăţat sâmbătă. Iese, dar se întoarce cu Marc. El îi cere să-l primească înapoi. Myriam nu mai caută stabilitate şi crede că el îi priveşte pe ceilalţi ca pe simple accesorii. Primeşte de la Marc cadou un CD cu Misty cântată de Sarah Vaughan şi îi cere să plece. Marc se ridică şi o împuşcă. Pe fundal, se aude noua variantă a lui Misty şi telefonul sunând.

---

Marc: Am văzut o mulţime de cazuri din astea, atunci când mă ocupam de divorţuri. Uneori îmi spuneam că în calitatea mea de avocat eram singura legătură care le mai apropia pe cele două fiinţe din faţa mea. Alteori încercam să descopăr ce le mai rămâne în comun, ce le-a permis să trăiască împreună atâţia ani. Şi nu găseam nimic. Acum încep să înţeleg. De când sunt aici. Cu tine. Nu aştepţi nimic de la celălalt, sau mai degrabă nu mai aştepţi nimic. Trăieşti doar clipa prezentă. Şi eşti fericit. Myriam. Ai mulţi de m în numele tău. Cu tine mă simt suspendat ca într-o nacelă.
Myriam: Spui asta pentru că locuiesc la etajul X.
Marc: Am impresia că mi-am găsit spaţiul. Nu vorbesc de această încăpere, de acest apartament. Vorbesc de tine. Eşti aerul pe care am visat dintotdeauna să-l respir. În fond nu mai speram că te voi întâlni. Să ştii că nu ne dăm seama întotdeauna de clipa când viaţa începe din nou. Dar pentru mine, în seara când am mers la localul din faţă ca să bem o cafea viaţa a pornit din nou.
Myriam: Nu-mi mai vorbi de ea. Mai bine vino lângă mine, haide, vino... Ştii ce mă face să spun că m-am îndrăgostit? De trei zile nu m-am uitat la televizor. N-am nici un chef.
Marc: Chiar dacă ar fi Alain Delon?
Myriam: Alain Delon? Nu-mi vorbi de el! N-am înţeles niciodată ce găseşte lumea la el. N-aş deschide televizorul pentru el.
Marc: Dar pentru cine?
Myriam: Depinde de vârstă. Acum prefer tipii de vreo 40 de ani, nu prea bine conservaţi, adică nu genul play-boy. Nu ştiu cum să-ţi spun, ce exemplu să-ţi dau? Uite, Mastroianni, da, Mastroianni. Dar tu ce idol ai?
Marc: O, eu cred că în privinţa actriţelor de cinema nu s-a progresat prea mult de la Rita Hayworth.
Myriam: Rita Hayworth? N-am văzut-o niciodată pe Rita Hayworth. Ba da, o singură dată, într-un film vechi de Welles...
Marc: Doamna din Shangai! E uluitoare în Doamna din Shangai! Apoi în Gilda. O iubesc pe Rita Hayworth de cel puţin treizeci de ani. Nu ca pe tine.
Myriam: Am citit într-o revistă că s-a urâţit îngrozitor, că bea de stinge, că nu mai poate ieşi în lume. Cumplit. Ai observat că în filmele vechi îi poţi recunoaşte adesea pe bărbaţi, dar aproape niciodată pe femei. Ai impresia că femeile rezistă numai doi-trei ani, poate ceva mai mult, apoi sunt înlocuite. Bărbaţii nu se uzează niciodată. Uite: Cary Grant. Mama era înnebunită după Cary Grant, ei bine, trăieşte încă şi este foarte prezentabil. Nu-i o ruină. Asta-i marea discriminare sexuală.
Marc: Începe să se mai amelioreze. Gândeşte-te la mama ta: e de vârsta unei mame, inevitabil, dar care trăieşte o poveste de dragoste perfectă. Fiindcă veni vorba, nu mai ai veşti de la ea?
Myriam: Nu, n-a mai telefonat. Bagă de seamă că de fapt am uitat complet de ea. Atunci când m-a sunat nu mi-a spus doar că domnul Albert a intrat în viaţa ei, ci şi că pleacă împreună într-o călătorie. În Tunisia.
Marc: Vezi că există speranţă. Ce vârstă are mama ta?
Myriam: Nu prea ştiu... Avea 21 de ani când m-am născut, înseamnă că are 47.
Marc: Pe vremuri se spunea că viaţa bărbaţilor începe la 40 de ani. Iată cel puţin o victorie pentru cauza femeilor.
Myriam: Nu mai râde. Prefer un falocrat revoltător tipilor paternalişti condescendenţi, pentru care emanciparea feminină şi acneea juvenilă sunt tot una. Amândouă trec, e de ajuns să faci nebunii.
Marc: Deocamdată eu le fac.
Myriam: E adevărat că te-ai schimbat mult în trei zile. Erai într-o stare jalnică. Să ştii că mi-am dat seama imediat. Nu chiar din prima zi, la local, dar în seara când ai venit la mine, aveai înfăţişarea fals cuceritoare a celor care se aruncă în apă. Nevasta ta kinoterapeută nu prea studiază îndeaproape toate organele. Probabil că şi internatul e la baza acestui lucru. Din el ies fie masculi scârboşi, fie homosexuali ruşinaţi, oricum nu-i locul ideal de a forma bărbaţi echilibraţi care să se simtă bine.
Marc: Dar primul tău soţ cum era?
Myriam: Primul meu soţ, cum spui tu, era un caz special. Avea calităţi înnăscute, dar nu-şi dădea seama de ele. Era un supradotat neglijent, avea posibilităţi nemaipomenite, dar nu şi le exploata. Ca un solist internaţional care îşi lasă pianul Steinway să se prăfuiască. Poate că şi din cauza asta m-am cam săturat în cele din urmă. În plus avea un suflet de tehnocrat. Uneori când îl apuca, regla asta ca o investiţie. Tu eşti mai degrabă un sentimental.
Marc: Şi tu.
Myriam: Eu m-am molipsit. Pentru că am încredere. Nu pentru că m-aş simţi protejată, de altfel nici nu ştiu dacă am nevoie de protecţie, dar am impresia că nu poţi face nimănui nici un rău.
Marc: Îţi voi dori întotdeauna numai binele.
Myriam: Întotdeauna, niciodată, refrenele dragostei. Ducem o lipsă cumplită de vocabular pentru astfel de lucruri. Ne simţim bine, să ne oprim aici. Ar trebui să ne mulţumim cu asta, să ne simţim bine, şi apoi să nu mai spunem nimic. Cu toate progresele astea, ziua de muncă de 8 ore, confortul casnic, înlesnirile în transport, avem tot mai mult timp pe care îl putem consacra vieţii intime. În plus, suntem într-o cutiuţă, aici, la etajul X, unul în faţa celuilalt. Se întâmplă că ne simţim bine. Dar poate că există vecini dedesubt, în stânga sau în dreapta, care se detestă cordial de 10 ani, confruntaţi acolo, unul cu celălalt, uitându-se la televizor. Au chipurile livide.
Marc: Acum nu. Televizorul e în culori... Spectatorii nu mai au feţele cadaverice.
Myriam: Aşa-i. Dar în interior e la fel. Au impulsuri ucigaşe. Se uită la străzile din San Francisco, unde se moare din sfert în sfert de oră şi asta-i uşurează puţin.
Marc: Myriam, doresc să-ţi spun o prostie.
Myriam: Dă-i înainte, nu te scuza.
Marc: Cred că te iubesc.
Myriam: Şi eu cred că am această problemă. N-ar trebui să ne vedem aşa de des. Se creează legături.
Marc: Nu te mai juca, Myriam. Refuzi să te laşi luată de val.
Myriam: Mă tem, Marc.
Marc: De ce anume?
Myriam: De tot ce se întâmplă. Te simt aici, foarte aproape. Totul îmi place la tine. Chiar şi ce spuneam adineaori, ezitările tale, elanurile prea bruşte, naivitatea. Şi mai ales uşurinţa cu care nu laşi să se vadă ce este între noi când suntem la birou.
Marc: Prefer să fie secretul nostru.
Myriam: Preferi să rămână între noi. Înţeleg. Dar uneori mi-e greu să văd cu câtă dezinvoltură intri în biroul meu, îmi spui doamnă, în prezenţa celorlalţi care îmi spun Myriam de mult timp. Pentru tine e o joacă, dar pe mine mă tulbură de fiecare dată. Nu te recunosc deloc. Dar te regăsesc seara, eşti exact aşa cum ne-am despărţit dimineaţa.
Marc: La birou nu sunt eu însumi, creez un rol.
Myriam: Să ştii că-i înspăimântător. Cunoşti povestea doctorului Jekyll şi a domnului Hyde? La un moment dat nu mai reuşesc să se preschimbe. Dar drama este că rămâne numai domnul Hyde.
Marc: Am citit la internat acest roman de 5 ori. Mi-au plăcut întotdeauna poveştile de groază.
Myriam: Şi mie. Mai ales la cinema. Îmi place să mă sperii foarte, foarte tare, apoi să mă ascund în haina vecinului.
Marc: Tocmai am văzut că rulează la miezul nopţii Coşmarul lui Frankenstein la cinema Dracula.
Myriam: Mergem? Nu mi-e somn deloc.
Marc: Bine.
Myriam: Dar mai întâi bărbiereşte-te, altfel nu îndrăznesc să te sărut pe întuneric.
Marc: Îndată.

Marc merge în baie. Între timp, Myriam pune din nou discul cu Errol Garner. Şi în timp ce lumina scade încet, în loc să se scoale, se întinde pe jos, desface braţele şi aşteaptă.

Montări în România: Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, 2005, spectacol lectură.

Acest text a apărut în volum la editura Fides din Iaşi şi este disponibil pentru comandă fie direct, fie prin intermediul distribuitorilor autorizaţi de către editură.