Precocitate confirmată [Dan C. Mihăilescu]

Dan C. Mihăilescu

Critic literar, cercetător ştiinţific, eminescolog, cronicar literar, îndrăgostit de familie şi chiar poet, Dan C. Mihăilescu adoră pescuitul, muntele şi formaţia Led Zeppelin, declarând că fericirea lui cea mai mare este soţia, Tania Radu, cu care a fost coleg de bancă timp de 4 ani la Facultatea de Filologie din Bucureşti şi alături de care urmează să sărbătoreasca în curând Nunta de Argint.

A copilărit în mahalaua de pe Şoseaua Giurgiului, s-a spălat în lighean până la 14 ani şi s-a jucat mai mult cu fetiţe şi păpuşi - asta şi din pricina faptului că părinţii au divorţat pe când copilul avea doar doi ani, el rămânând în îngrijirea mamei.

Probabil lipsa tatălui l-a privat pe Dan C. Mihăilescu de orice abilităţi tehnico-practice. Nu ştie să folosească ciocanul, cleştele sau alte ustensile, ba mai mult, într-o zi a aruncat cinci becuri la coşul de gunoi, crezându-le defecte, după care a constatat că de fapt le înşurubase invers.

La patru ani ştia deja să citească, la opt inventa poveşti pentru copiii din cartier, la 12 debuta cu un articol în ziarul Scînteia Tineretului, în care mărturisea că vrea să devină ziarist, la 15 ani îl critică pe prozatorul Stelian Tănase în revista Liceului 39, denumită Pe-un picior de plai, sfătuindu-l să nu-l mai imite pe Nicolae Breban, iar la 18, sărea pentru prima oară peste un gard!!!

A avut un prieten foarte bun - criticul Dan Arsenie, căruia îi plăcea să bea cot la cot cu marele poet Virgil Mazilescu. Împreună cu Arsenie, Dan C. Mihăilescu recita versuri din Baudelaire, în cimitirul Bellu.

În tinereţe era fascinat de regretatul poet Ioan Alexandru, care dealtfel i-a şi prefaţat unul din cele două volume de versuri - nepublicate vreodată, ele aflându-se şi astăzi în faza de manuscris - Limpede prin lacrima şi Iertare către aer.

A debutat de cel puţin opt ori, obţinând în 1982, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul Perspective eminesciene, a tradus integral teatrul lui Eugen Ionescu, acesta scriindu-i la un moment dat, o dedicaţie pe volumul original, datată 28 iulie 1991. Pentru prefaţa făcută volumului Revelaţiile durerii, Emil Cioran i-a trimis o scrisoare în care-şi exprima indignarea faţă de punctul de vedere al criticului.

Dan C. Mihăilescu a tradus două cărţi foarte importante de Jean-François Revel - Le regain democratique, 1992, şi La connaissance inutile, 1993, ambele apărute la Editura Humanitas. A fost 3 ani redactor la Revista de istorie şi teorie literară (1983 - 1986), 5 ani la L&A&I, suplimentul cultural al ziarului Cotidianul (1991 - 1996), iar în prezent este cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară şi cronicar la ziarul 22şi la Ziarul de Duminică.

A debutat şi în audio-vizual, la emisiunea lui Nicolae Manolescu, Profesiunea mea Cultura şi, de un timp prezintă Topul Cărţilor la Pro Tv.
Spune despre sine că, dintr-un om mic, gras, bâlbâit şi crescut într-o mahala, nu putea să iasă decât fie un asasin fie un înger îndrăcit.
Din fericire, Dan C. Mihăilescu înclina către ultima ipostază. Se consideră un anarhist, un liberal conservator, are obsesia independenţei, n-are gustul puterii, nu suportă birocraţia, n-a avut program fix în ultimii 20 de ani, nu a fost trimis cu o bursa în Franţa deşi a tradus opt cărţi, este fascinat de baroc, are o fata de 23 de ani, Ana-Maria, este un meloman înrăit, ultimele pasiuni fiind Elton John şi Robbie Williams, iubeşte muntele considerând ca ar putea deveni un adevărat ecologist, iar numitorul comun al obsesiilor sale este coincidenţa prin care se nasc contrariilor.

Citeşte în delir, aproape o carte pe zi, indiferent unde se află, în maşină, metrou sau în parc. Nu i-a plăcut să lucreze niciodată în grup, nu a frecventat cenaclurile şi nici măcar nu ştie din care generaţie face parte; singurul prieten actual este Marian Popescu, teatrologul.
În străinătate, a avut o ieşire, cu Liviu Ioan Stoiciu, la un festival de poezie la Bor, în Serbia, pentru câteva zile, de unde s-a întors cu un geamantan de dulciuri, 30 de ciocolate şi vreo trei kilograme de Nutella. A mai făcut şi câteva scurte deplasări în Franţa, când i-a cunoscut pe Emil Cioran, respectiv pe Eugen Ionescu.

Acum, Dan C. Mihăilescu pregăteşte cartea vieţii : Istoria culturii române prin generaţii. Onest, foarte cultivat şi extrem de independent, Dan C. Mihăilescu nu a fost niciodată pe... lista de prioritari. Probabil din această cauză este considerat unul dintre cei mai valoroşi critici ai ultimului deceniu.


Pe de altă parte, elitele intelectuale raţionale sunt, ca totdeauna în timpurile moderne, atrase fie de ecumenism, fie de aseptica disciplină catolică, ori visează în van la atragerea ortodoxismului către aggiornamento. Tinerii sunt complet debusolaţi, oscilând între Ţuţea, Staniloae şi Rudolf Steiner, între Lacrimi şi sfinţi, Berdiaev, Sestov, Sf. Francisc, Karl Barth, René Guenon sau Krishnamurti (adesea aglutinându-i pe toţi!), între şocul produs de posibilitatea catolică de-a monta opere rock în catedrale - şi deschiderea taberelor legionare de vară, unde crucea şi sabia joacă pe post de compas şi mistrie în numele SRI şi-al Sfântului Duh, amin.

(Fericirea supunerii - volumul Stângăcii de dreapta, Editura Dacia, 1999)