Timpul a trecut, celor trei calse de acum două decenii le corespund acum trei licee cu nume diferite - George Enescu, Dinu Lipatti şi Floria Capsali. Acest liceu era absolvit în 1992 de Răzvan Mazilu, cel care s-a gândit să producă începând din această primăvară un proiect cultural ce-şi propune atât sensibilizarea opiniei publice cu privire la situaţia materială modestă a liceelor de coregrafie, cât şi promovarea dansului contemporan.
În jurul dansului contemporan s-a născut o întunecată aură a ermetismului care goneşte publicul venit de obicei la spectacol doar pentru relaxare şi distracţie. Gestul coregrafic, mesajul şi trăirea artistică cu care spectacolul Dance Energy i-a răsfăţat pe cei prezenţi în sala Operei Naţionale din Bucureşti au demonstrat din nou că lucrurile nu stau deloc aşa. Atunci când coregraful şi dansatorul - balerinul, balerina - au cu adevărat ceva de spus totul devine clar şi captivant.
Gândite cu multă dragoste şi convingere în justeţea demersului căruia i-a fost închinată această gală, momentele coregrafice, poetice şi coregrafico-muzicale au adus fiecare suflul proaspăt al celor ce le-au dat viaţă. Cântec amar, ca joc necontenit dintre bucuria de a trăi şi disperarea zădărniciei, a fost dansul de deschidere al spectacolului, creaţie completă a autorului pe muzică din folclorul românesc, Răzvan Mazilu reuşind să cuprindă în gestica sa amplă parcă toate luminile şi umbrele prin care ne strecurăm dulcea existenţă balcanică. De la această ancestrală stare de fapt cu care ar trebui să încheiem odată şi odată o pace onorabilă, atmosfera s-a mutat în zone dintre cele mai diverse, de la Solo with the Angels sau The Sleeping Budha în interpretarea de mare sensibilitate a cuplului Claudia Martins şi Rafael Carrico, la dansul cotropitor al Taliei Paz din momentele Water Talk şi Love, trecând apoi prin gestica frustă a lui Adrian Stoian din Crossroads sau prin volutele pasionale, de mare spectacol, din momentul Un Tango Mas cu Monica Petrică şi Răzvan Mazilu, precum şi prin secvenţa lirică a ariei din Traviata în care Felicia Filip l-a avut ca partener întru cele nerostite pe acelaşi Răzvan Mazilu. Momentele de trecere au aparţinut versurilor inspirat alese din creaţia Anei Blandiana, a lui Marin Sorescu şi a lui Ştefan Augustin Doinaş în interpretarea Maiei Morgenstern.
Răzvan Mazilu
Două momente speciale prin semnificaţia lor au readus aspiraţia către perfecţiune de la altitudinea rarefiată a înaltei performanţe la bucuria dansului în sine. Acestea au fost Dance Energy, în care momentul de chitară solo cu sampler a lui A.G. Weinberger a avut multe lumini datorate interpretării entuziaste a elevilor de la Liceul de Coregrafie "Floria Capsali" dar şi nedorite umbre datorate unei taine rămase în continuare de nepătruns şi în noul mileniu pentru inginerii noştri de sunet din toate teatrele - cum să nu ai în staţia de amplificare un jenant zgomot de fond de la instalaţia de lumini - şi respectiv emoţia de cea mai înaltă factură a Improvizaţiei de final, în care toţi invitaţii serii au dansat liber pe acompaniamentul lui Johnny Răducanu, un alt maestru al balansului.
Talia Paz
Spectacolul extraordinar de dans contemporan "Răzvan Mazilu şi invitaţii săi" reprezintă primul eveniment din cadrul proiectului Dance Energy, iniţiat de Răzvan Mazilu şi Fundaţia PRAIS. Fondurile obţinute vor contribui la crearea videotecii liceului "Floria Capsali", la achiziţionarea de noi pianine şi la organizarea unui workshop în liceu, având ca temă dansul contemporan. Poate sună prozaic, dar toate acestea sunt extrem de necesare. Între cele două spectacole anuale pe care le prevede proiectul, Răzvan Mazilu şi Fundaţia Prais vor selecta cei mai talentaţi elevi ai liceului de coregrafie pe care îi vor angrena în acţiuni culturale, desfăşurate în campusuri universitare, licee, locaţii unde tinerii se vor putea apropia natural de energia dansului contemporan.